-
Mama, cel mai popular personaj din familie
În sâmbăta aceea în care aș fi vrut să dorm până la 12, să-mi beau cafeaua în pat și să vegetez ca un pătrunjel în razele soarelui, copiii făceau concurs – cine sare mai sus și atinge lustra cu degetul mic. Lustra de deasupra patului meu. Era 8, dar aș fi jurat că e numai 5. Într-o lume normală, o mamă la ora 8 dimineața are deja ciorba pe aragaz și a doua cafea băută. Eu abia puteam empatiza cu propria-mi față și ochii căzuți între pernă și capul patului. – Hai, mami, vino și dă-ne cereale! – Eu vreau apă! – Eu vreau să mănânc! – Eu vreau desene!…
-
Mama și puterile ei fantastice de a transforma 8 martie într-o viață de om
Când un copil se naște, prima certitudine cu care vine pe lume este existența mamei. Se rupe dintr-un suflet tainic și va căuta mereu să se întoarcă în brațele lui. Mama este masterchef. – Ce-ați dori astăzi să mâncați? Vă face mama o fripturică de pui cu mămăliguță caldă? Și la desert, niște sfinți? Mama este ceas deșteptător. – Hai, trezește-te! Mai ai 10 minute și trebuie să pleci la școală! Micul dejun te așteaptă pe masă. Mama este cea mai prețioasă agendă. – Ești pe drum spre casă? Ai dus copiii? Ai ajuns la 9? Îi iei la 5? Ia-i și tu mai devreme să nu fie chiar ultimii…
-
Iertați o mamă care țipă, sufletul ei este fărâmi
Dacă ar fi să se facă un top cu lucrurile pe care mamele ar vrea să schimbe la ele, sunt convinsă că locul fruntaș ar fi câștigat de “să nu mai țip la copii”. Nu cred să existe frământare mai mare pentru o mamă ca atunci când țipă la copii, când simte că-și pierde calmul, frustrările de care este cuprinsă și părerea de rău că – din nou a țipat la puiul de om, fragil și nevinovat. Vina de care sunt cuprinse apoi își scoate colții ascuțiți într-un rânjet odios și le reduc toate eforturile și bunele intenții la 0 (zero). Și așa, rămâne mama din nou, cu sufletul sfâșiat…
-
Mama imperfectă mărturisește…
Sâmbătă după-amiază. Vremea între un soare călduț și o ploicică de primăvară – vară, cât să-ți vânture mașina abia ieșită de la spălătorie. Toată lumea își face siesta, de la bebeluși, copii, soți, bunici. Soțiile cu siguranță abia ce-au terminat de strâns în bucătărie, întind acum rufe și-și beau cafeaua rece, rămasă de dimineață. Eu bântui prin București. Săptămâna nu are suficiente zile lucrătoare pentru mine. (nu cred că tocmai am scris asta) Mă îndrept spre casă și gândurile mă poartă departe, alandala. Mă minunez în fața unui București gol de mașini. Mă gândesc la copii, mi-i imaginez dormind și zâmbesc plin de iubirea ce mă poate cuprinde, din vârful…
-
Viața e mai grea fără copii acasă
Ca orice mamă ocupată, fără timp suficient pentru ea dar cu vise înalte, de câte ori duc copiii la bunica, planul e mereu același: să termin cele 2456865 de lucruri lăsate pentru atunci când ”o să duc copiii la mama”. Nu știu exact ce transformări se produc la nivel de voință interioară, determinare și energie pentru că din momentul în care mă găsesc singură în casă nu aș face altceva decât să stau leșinată cu ochii pe pereți. Planul e acolo: să scriu, să citesc, să mă ocup de lucrurile lăsate brambura. În schimb, îmi pierd complet ritmul. Hainele nu mi se mai prind de mâini pentru a fi spălate,…
-
Ce-mi lipsește să fiu o mamă perfectă. Doar vreo 2000 de ani lumină
În fiecare zi mi-e dat să văd o mamă care-și lasă copilul plângând la grădiniță, o alta care-l trage de-o mână, un tată care-i promite diseară tabletă dacă mănâncă tot. Apoi sunt eu. Care petrec întreg timpul în care sunt cu Andre la fotbal, vorbind aproape încontinuu la telefon. În timpul zilei am timpul comprimat la maxim. Iar atunci când ajung cu el la fotbal parcă intru într-o oază de liniște în care pot să finalizez lucrurile începute la birou, reușesc să frunzăresc ce se mai scrie pe Facebook și chiar să citesc ceva articole interesante. Câteodată, plec în piața de lângă teren și mai fac ceva cumpărături. Copiii sunt…
S-ar putea să-ți placă și
Copil obez și fericit nu există
Mamele perfecte nu au copii
7 lecții pe care le-am învățat de când sunt părinte
-
Mama la sala de sport
Nu știu ce-a fost cu luna asta, dar, toate proiectele din ultimii 4 ani începute și neîncheiate, toate responsabilitățile nefinalizate, oamenii veniți au vrut să plece, oamenii care urmau să vină nu au mai venit, proiecte noi care nu-și mai găsesc timp, activități noi la grădiniță, înscrieri la școală, reorganizarea alimentației, abonament la sală, echipă nouă de organizat și gestionat, clienți noi care ar vrea orice mai puțin ceea ce este simplu și ușor de oferit, schimbat cauciucuri, faruri noi la mașină, bărbat care de 3 săptămâni seara este la curs de sailling, organizarea verii și cheltuirea economiilor au picat toate peste mine. Repet: doar peste mine, căci bărbatul e…
-
Pilda înmulțirii iubirii cu infinitul
După ce am citit povestea de noapte bună, copilul cu nevoie de atenție mi-a spus: – Mami, știi cine sunt eu? – Da, copilul meu drag. – Nu. Sunt mami. – Păi dacă tu ești mami, eu cine sunt? – Ești bebe. Ești bebe mic care doarme cu mama lui, îmi explică el rolurile inversate. Și mi-a făcut loc lângă el, și m-a pupat, m-a îmbrățișat, apoi, mi l-a dat pe măgărușul lui cu care doarme dintotdeauna. – Ești bine, bebe? m-a întrebat el drăgăstos. – Sunt, iubirea mea. – Acuma bebe doarme până dimineață cu mama lui. Și a început să mă mângâie pe păr până am adormit amândoi…
-
Formele nevăzute ale unei mame
Săptămâna trecută am experimentat două roluri diferite: mamă de doi copii fără nici un copil acasă și mamă de doi copii cu un singur copil acasă. A fost cel puțin interesant să-mi văd reacțiile și comportamentul în situații de altfel cu nimic diferite față de o zi normală, dar cu totul și cu totul noi nemaiavând copiii prezenți cu mine. Ca și un drum într-un trecut uitat, fără ore de luat copiii de la grădiniță, de dus la fotbal, de pregătit meniul de seară, de a fi zen pentru a te juca cu ei, de a avea răbdare să-i asculți și să le citești o mie de povești și să…
-
În brațele copiilor noștri stă rezolvarea
Unul dintre lucrurile fundamentale pe care le-am învățat în timp de la oamenii terapeutici din viața mea a fost despre LP – listening partnership. Știți când copilul vostru face acasă crize de nervi, tantrumuri sau țipă aparent fără a avea un motiv solid? Iar noi suntem încurajați să-l luăm în brațe, să-l iubim, să îl asigurăm că noi suntem acolo, lângă ei necondiționat, pentru totdeauna, indiferent de situație? Așa și noi, adulți fiind, când avem sufletul încărcat cu tot felul de experiențe unele mai neplăcute ca altele, suntem încurajați să sunăm un prieten bun și să povestim tot ce ne vine să spunem, știind că la capătul celălalt este o…
