-
Copilul face prostii și tot să-l iau în brațe?
Cele mai mari și cele mai complicate discuții pe care le am cu soțul acasă nu sunt despre bani, așa cum probabil se bănuiește, ci de la copii. Îmi amintesc că am auzit, la un moment dat, o vedetă la televizor spunând că partea bună în a-ți crește singur copilul, respectiv fără soț, e că îl poți educa cum te taie pe tine capul. Iar eu, în acel moment, am fost invidioasă pe ea. Pentru că mi se părea, dar nici acum nu sunt departe, că este super obositor să te pui mereu de acord cu partenerul în ceea ce privește educația copiilor. Cel mai simplu e să faci cum…
S-ar putea să-ți placă și
O traumă ici, o traumă colo
Vacanța de vară a copiilor, ce facem cu ea?
3 jocuri de masă pentru copii energici
-
Rolul tatălui în dezvoltarea copiilor
Scriam acum câțiva ani despre această întâmplare după care am primit comentarii că în spatele unui copil educat stă și un tată care și-a făcut treaba! Am declarat mereu că una dintre credințele mele e că fiecare părinte are rolul lui în educația copilului. Nu vorbesc acum de excepții și minorități, dar copilul se naște din mama care vine cu emoția și tata care vine cu acțiunea. Fără să se excludă una pe alta. Yin și Yang. Cerul și Pământul. Tatăl și Mama. Am în jurul meu exemple multiple, atât de familii clasice, parteneri căsătoriți cu copii, din care fac și eu parte, am prietene divorțate unde tatăl are libertate…
-
Vacanțele fără copii ajută la sănătatea mintală a părinților
Poate v-a ajuns și vouă pe la urechi studiul care spune că mamele ar trebui să plece în vacanță fără soț și copii pentru sănătatea lor mintală. Eu nu am să vă povestesc din studii, nu că nu cred, dar uneori par așa, nerealiste, să spunem. – Ei, da, și dacă spune studiul, ce? Pe mine oricum nu m-a întrebat nimeni ce cred despre asta. Eu, în schimb, am să vă povestesc din experiența mea. Poza de mai jos e făcută în 2018 în Londra, pe când am plecat singură în vacanță o săptămână. Copiii mei aveau 4 și 6 ani, soțul meu muncea tot la corporație și am chemat-o…
S-ar putea să-ți placă și
Ce-a fost înainte: mama sau femeia?
Eu sunt Iasmina!
Casa perfectă a unei mame arată așa
-
Sunt sclava propriilor mele limite
Știu, sună ca Sclava Isaura în telenovela braziliană cu același nume. Dar nu la ea fac referire, și nici neapărat la mine, cu toate că poveștile au toate un sâmbure de adevăr în viața celui care-o scrie, indiferent cât se străduiesc autorii să-și îmbrace propriile emoții și experiențe în rolurile unor personaje necunoscute. Astăzi vreau să vă scriu ca unor prieteni. Desigur, prieteni suntem de când îmi urmăriți pagina, dar astăzi vă invit să fiți acei prieteni cu care am ieșit la o cafea. Stăm așezați la o masă rotundă, e dimineață, miroase a răcoare, suntem la mine-n curte și copiii se află undeva în siguranță. Nu purtăm mască pentru…
-
Răbdarea, explicată de un bărbat copilului
Că soțul meu este una dintre cele mai calme persoane pe care le cunosc, iar eu eram ocupată cu un rose când a venit Dumnezeu în vizită cu răbdarea, nu mai este o noutate pentru nimeni. Uitându-mă, însă, la copiii noștri, unul mai răbdător, altul mai puțin, tind să cred că te naști cu răbdarea, dar o și poți căpăta, exersând-o. Nu e tocmai simplu, dar nici nu poți face rabat de la ea. Răbdarea te ajută să-și menții calmul, să faci față unui stres, unei situații critice, să iei decizii corecte și să duci la bun sfârșit o acțiune dată. Mamă, ce bună sunt la teorie! Aproape c-ai crede…
-
În câte părți se împarte sufletul unui părinte?
De când sunt mamă, am pendulat continuu între ideea de a da ce e mai bun din mine pentru copii și a păstra o bucățică și pentru mine. Îmi reveneau deseori în minte fraze întregi din cărți și din articole cum mamele puternice și curajoase, organizate și ferme sunt modele vii pentru copiii lor în plină dezvoltare. Că e important pentru copil să vadă că mama e mereu acolo când el are nevoie, că are și mâncarea făcută când îi este foame, că hainele sunt spălate când s-a pătat pe tricou, că așternutul e călcat când s-a scăpat pe el în pat, că e zâmbitoare în mijlocul unei crize de…
-
Momentul tatălui de relaxare
Păi dacă am tot scris despre momentele mamelor de relaxare ba sub duș în cele 3 minute de relaxare supremă cu ușa întredeschisă, ori făcând pipi cu spectatori sau visând la o seară în doi în timp ce ochii i se închid citind povestea de noapte bună, nu aveam cum să-i privez pe tați de aceste clipe rare, dar de neuitat. Oricum, toate mamele știu că bărbații se relaxează mai mult decât femeile Bărbații se relaxează la serviciu, în timp ce mamele stau acasă cu copiii, mai ales în perioada școlii on line. De fapt, cred că în perioada aceea, cei mai relaxați oameni au fost cei care s-au dus la…
-
Visele vin să te încerce, să te pună la muncă, să te chinui, să te auto depășești, să poți, să cazi, să plângi, s-o iei de la capăt și să reușești!
Se spune că fetele se înțeleg mai bine cu tații, iar băieții cu mamele. Se mai spune că există un părinte cu care te înțelegi mai bine decât cu celălalt, ca și cu copiii. Cu unul poți vorbi anumite teme pentru că știi că sunteți pe aceeași lungime de undă, cu celălalt abordezi alte subiecte, unde știi că există înțelegere. Cu tata nu vorbești de politică pentru că știi că se enervează, mamei nu-i spui că n-ai venit aseară acasă că știi că se panichează. O mamă mai energetică se va liniști lângă un copil mai relaxat, un tată care vede în propriul copil versiunea îmbunătățită a soției va face…
-
Amândoi în aceeași barcă
– Mami, vino repede să vezi ce vreau să-mi cumperi! mă strigă copilul cu degetul arătând către televizor. – Stai puțin că sunt cu mâinile murdare! – Hai, acum, că vreau să-mi cumperi! Las totul, mă șterg repede pe mâini și plonjez în fața televizorului. – Uite, un pluș din ăsta vreau! spune deținătorul unei potențiale fabrici de plușuri la el în cameră. – Bine, iubirea mea. – Cumpără, mami, cumpără tot ce arată la televizor! se aude brusc vocea soțului, făcând o grimasă pe față. – Ce e, dragă, ce s-a întâmplat? – Tu numai verbul ”a cumpăra” cunoști. Cumpără-le de toate că doar nu ne dau afară din…
-
Ce mă enervează la soțul meu de-mi vine să-l strâng mereu în brațe
Dacă mă enervează ceva rău la bărbatu-meu, dar în același timp îl și iubesc de mor pentru asta, cam imposibil dar numai femeile pot face asta să pară normal, este asumarea lui. Indiferent ce face, ce zice, cum zice, unde zice, unde face ce face, el nu are mustrări de conștiință. Nu-l gâdilă nici un neuron naufragiat, nu-l frustrează nici un gând. Și în nici un caz nu-și pune problema ce cred alții despre el. Încă se mai îmbracă cu un tricou pe care alții l-ar fi făcut de mult cârpă de praf. – Tot cu tricoul ăsta te îmbraci? – Da, ce are? – E vechi, e de pe…
