-
Cum fac să fiu deajuns pentru mine
Când m-am dus la una dintre ședințele de terapie de acum ceva vreme, una dintre întrebările care mi s-a pus a fost: – Ție îți place de tine? Am stat mult pe gânduri. Mi-ar plăcea să scap de celulită pentru totdeauna și evident, să mănânc orice fără să mă îngraș. Apoi, m-am gândit că întrebarea probabil se referă la partea mea emoțională, că doar de aia eram acolo. Acuma, sincer, cui îi place la nebunie de omul interior căruia îi este teamă să nu greșească, care mănâncă de supărare sau care țipă fără motiv? Așa că am spus nu. – Aș vrea să mă accept așa cum sunt. Aș vrea…
-
Obișnuiți-vă să vă fie bine, pentru momentele când vă va fi greu!
Cred că una dintre cele mai mari tentații pe care le avem după ce ne căsătorim și ne întemeiem o familie este aceea de a nu mai ieși din tipar, facem ritmic același lucru, devenim dependenți de omul de lângă noi, mamele uneori de copii și începem să uităm de noi. Cred că de aici provine și temerea celor care nu vor să se căsătorească. – Cum să stau toată viața lângă același om, să mă duc la serviciu și să aduc bani acasă ca să plătesc ratele la bancă și taxele la stat? – Păi, și eu? Când o să mai vizitez lumea, când o să mai am timp…
S-ar putea să-ți placă și
Cum ar fi să nu te mai cerți niciodată cu soția de la bani?
Pe tine soțul te susține, nu?
Cum mai salvăm un cuplu
-
Orice copil își va da la schimb tricoul de marcă pentru un tată prezent și-o mamă relaxată
Tricouri de marcă, pantaloni sofisticați, încălțăminte de zeci de euro care peste 1 lună nu le mai vine, landou ultima generație și jucării cât cuprinde. Mâncare bio: mere, pere, lămâi, dovlecel, lapte, iaurt, carne și biscuiți fără zahăr plus atenție maximă la numărul de glucide dintr-o înghețată. În nici un caz pâine albă sau pui din comerț, cereale dulci sau iaurturi cu fructe. Totul asezonat cu tableta sau telefonul încă de la vârsta la care începe să stea copilul în funduleț. – Ia privește tu rața asta plimbătoare dintr-o parte în cealaltă a ecranului până îți pregătește mama un piure din legume bio. Iar copilul nu și-a mai luat ochii…
-
Pacea copilului e de patru ori mai de preț decât dreptatea mamei
Pacea e de patru ori mai de preț decât dreptatea (Arsenie Papacioc) Dacă ar fi să mă întâlnesc cu mine cea de dinainte să devin mamă sau de acum 3 ani când experimentam cele mai mari crize cu copiii, mi-aș spune așa: – Draga mea, regulile sunt bune, cele mai bune, dar acum relaxează-te un pic, mergi în colțul opus al camerei și privește din nou către problemă. Ce vezi? Un copil care nu vrea să doarmă sau care nu vrea să mănânce fără plușul preferat, care nu vrea să îmbrace pijamaua sau care plânge după pisica vecinei de vis a vis. La bază e un copil obosit, trist, amărât,…
-
Prietenii virtuali de pe internet sunt fericiți tot virtual
Uneori avem impresia că dacă nu scrie pe internet nici nu există. Că dacă un om nu postează o fotografie din vacanță, nici n-a fost. Sau dacă a fost sigur n-a fost prea frumos că altfel, punea și el o amărâtă de fotografie să se laude la toată lumea. Ne-am obișnuit să ne spunem viețile în postări, fotografii sau articole încât avem impresia că facem deja parte din viețile prietenilor noștri virtuali încât nu mai e nevoie de nici un semn de viață într-un mesaj privat sau un telefon. Știm deja totul, ce sens mai are? Pe mine mă mai întreabă prietenii reali, cu care mai ies la cafea în…
-
15 semne că părinții au rămas singuri acasă
De o săptămână jumătate n-am mai ieșit din casă. Vecinele m-au sunat să mă întrebe dacă sunt bine, iar fetele de la Lidl sigur cred că m-am mutat din cartier. Astăzi am mâncat la prânz o pungă de pufarine, iar la cină am descoperit o pungă de orez basmati uitată de vreo 2 luni în spatele pastelor în trei culori pentru copii. Mâine o să iau la puricat sertarul de jos de la frigider că în rest e totul gol, sper să găsesc niște roșii pricăjite măcar să-mi iasă de-o salată. N-am mai ieșit din pijamale de 3 zile și tot cu această ocazie am realizat că dacă adun toate…
-
Am un copil rebel, cum îl ponderez?
Mi-a trebuit niște ani să înțeleg că pentru a avea relații fericite sau împlinite, indiferent dacă vorbim despre relația cu noi înșine sau cu soțul, soția, copilul nostru, cu sora sau mama, avem nevoie de a ne da timp pentru a înțelege. Vorbeam zilele trecute cu o adolescentă, acel tip de copil iubit și apreciat, dar rebel și neînțeles. Plângea și-am luat-o în brațe, și-am strâns-o tare și i-am șoptit la ureche: – Vei reuși pentru că ești exact cum ești. Ești bine așa cum ești. Să nu te îndoiești niciodată de tine, niciodată! Din perspectiva copilului rebel, nu e tocmai simplu să supraviețuiești unui conflict interior perpetuu: ceea ce…
-
O dimineață ca-n povești, varianta mamei cu doi copii în vacanță
Ceea ce urmează să vă povestesc acum nu e tocmai simplu de auzit. Mai ales de urechile unei mame. Sunteți pregătiți? V-ați băut cafeaua? Copiii sunt liniștiți? Ciripesc păsărelele în jurul vostru? Soțul a dus gunoiul și n-a uitat de ziua voastră de naștere? Perfect. Azi m-am trezit la 10. Și nici mama nu-i la mine și nici soțul nu e liber. Hai că n-a durut așa de tare. Minuni se întâmplă, dar nu la mine. Acuma că v-ați revenit și v-a trecut supărarea și frustrarea: că voi de ce nu și că la alții da, să vă povestesc totuși cum se întâmplă jumătăți de miracole doar cu buletinul și…
-
Copiii sunt ce e mai bun pe lumea asta
Acum câteva săptămâni am petrecut împreună cu o familie de prieteni un weekend în afara casei. Noi cu cei doi copii relativ mici ne-am pregătit cu jocuri, mâncare, gustări, fructe, haine de 3 feluri de ziceai c-am plecat o săptămână în holospațiu și nu doar pentru o noapte, 200 km mai la sud de București. Prietenii noștri au venit cu copilul adolescent și toate exercițiile de relaxare și coborâre în undele alfa realizate cu succes. Pe drum, copiii noștri au mâncat, au dansat, s-au certat de la o jucărie, apoi două, au împrăștiat covrigii, unul a plâns după sticla de apă, celălalt i-a ascuns-o, iar au dansat, s-au împăcat, și-apoi,…
-
9 ani de căsnicie. Nu cei mai simpli și nici cei mai ușori.
Acum vreo 3 săptămâni am plecat pentru câteva zile cu copiii, în vacanță, la părinții mei în Bacău. Soțul meu a rămas acasă pentru că nu a avut liber, iar zilele de concediu sunt bine calculate pentru la vară. Abia ce ajunsesem, copiii obosiți, miorlăiți, flămânzi, eu nu visam decât la o gură de liniște și puțină cafea când mă sună să mă întrebe ceva de un contract. Puteam să nu-i răspund, dar eu răspund mereu la telefoane, mai ales la ale soțului meu. Nefiind însă momentul potrivit îi spun, în portugheză: – Nu mă pot gândi la asta acum. Vorbim mai încolo sau mâine. Abia când începi să vorbești…
