-
De ce nu plec? De ce mai stau?
În fiecare an plec cu săptămânile din țară și în fiecare an mă întorc cu și mai mare dor la mine-acasă. Poate o să ziceți că n-am toate țiglele pe casă, că alții ar pleca și mâine iar eu, când pot și am unde, revin mereu la mine-acasă. Mă întreabă lumea, de la angajata băncii până la cititorii care mă urmăresc, de ce mai vin, de ce nu plec? La autostrăzi care leagă sute de km în ore puține pe ceas, la portocale coapte în copac, la oameni care te ajută fără să te cunoască și la curățenia de pe stradă. De ce nu plec? De ce mai stau? Când…
S-ar putea să-ți placă și
Poem (Casa mea cu terasă)
Se lucrează, doamnă!
Bărbatul – scurt ghid de îmblânzire
-
Românilor le plac străinii
De când m-am întors în țară cu un soț străin, să tot fie vreo 15 ani, de fiecare dată mi se confirmă că tare mult le mai plac românilor de străini. Prima experiență de acest gen a fost pe la începuturile noastre în țară, prin 2006 când am ieșit cu soțul meu, pe-atunci doar iubit și un prieten de-al lui din Danemarca într-un club din București. Și cum stăteam noi și vorbeam, așteptând să înceapă un concert live, numai ce se apucă fetele de lângă masa noastră să danseze, activate de limba engleză pe care o vorbeam, să dea din mâini și din picioare, să vorbească tare ca nu cumva…
-
Povestea Puiul, actualizată
O să vă povestesc ceva ce s-a întâmplat anul trecut, în vară. Am avut vreo 3 tentative să scriu despre asta, poate chiar mai multe, dar nu mi-au ieșit până acum cuvintele. N-am simțit că pot reda întâmplarea, real și cu învățăminte, până azi când în mașină, într-o discuție cu copiii toate au prins sens și înțeles. Acum, să vă povestesc Anul trecut, în vară, pe când eram în concediu în Portugalia ne-am hotărât să vizităm împreună cu niște prieteni foarte buni Grădina Zoologică din Lisabona. Am intrat pe la 10.30, am participat la spectacolul delfinilor, apoi am vizita leii, tigrii, girafele și elefanții și când s-a apropiat ora prânzului…
-
Copilul care se descurcă întâlnește adultul căruia i se cuvine
Vara trecută, în Portugalia, am vizitat o expoziție pentru copii unde se proiecta un film într-o sală specială, pe un tavan sub formă de planetă. Toți copiii super entuziasmați, de mine nu vă mai spun. Știți vorba aia: pe vremea mea n-aveam lapte, unt și carne darămite săli de expoziție sub formă de planete și luni. Am așteptat vreo câteva minute, timp în care copiii au sărit într-un șotron, s-au pozat cu niște figurine de astronaut și s-au bătut cu perne sub formă de stele. O nebunie! La un moment dat, ușa se deschide și într-o semibeznă, ghidul ne invită să ne așezăm pe niște perne aruncate la întâmplare pe…
S-ar putea să-ți placă și
Vine un timp când numai de timp mai ai nevoie
Cine-i gata să renunțe la celulită, mâna sus!
Bine ai plecat, iarno!
-
E bine în Portugalia, dar tot mai bună-i brânza la noi în țară
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Sunt multe lucruri care-mi plac în Portugalia. De la primul ”Bem vindo!” (Bine ați venit) din aeroport, până la ultimul fir de nisip din părul copiilor mei mă simt precum o îndrăgostită care n-a trecut niciodată de perioada roz a relației. Încă mă fascinează calmitatea oamenilor,…
-
Cea mai frumoasă poveste
La masă, Beti termină de mâncat. – Mami, hai cu mine! – Beti, eu încă nu am terminat de mâncat. – Vino un pic la baie să-ți zic ceva. – Spune-mi aici. – Nu pot că aude toată lumea. – Păi nimeni nu înțelege română de aici. Se uită la unul, se uită la altul. Se gândește un pic. – Uite, mami. Vii la baie, te liniștești un pic, eu îți zic ceva, tu asculți, vorbim și noi în liniște. Am cedat (de dragul ei, ca să nu mai zic că la faza cu ”te liniștești un pic” m-am topit toată). Mergem la baie, ea face pipi. – Bla, bla,…
-
Cadoul ecologic din spatele curții
Ca să fixez contextul, casa unde stau în Portugalia se află într-un cartier rezidențial în afara stațiunii propriu zise. Majoritatea sunt case de vacanțe, inclusiv cea în care stau eu. Adică, oamenii vin ori la final de săptămână, ori le închiriază pentru turiști. Concluzia e că eu nu cunosc pe nimeni în zonă, iar anul acesta, în iunie când am ajuns, era chiar pustiu pe-aici. Ceea ce face relaxarea maximă. Musca nu se-aude, visele horror în care mori și nimeni nu știe de tine aproape reale, iar orice om pe alee o curiozitate în sine. Acum, să revenim Azi, în timp ce copiii se jucau de-a Ronaldo și Messi afară,…
-
Mamele pot multe. Dar cel mai greu, pot să se relaxeze.
Am fost întrebată mai demult care este lucrul de care-mi amintesc cu drag din copilăria mea. Din noianul de amintiri, sunt câteva care sar ca floricele în ceaun, sărate și aromate, doar-doar să le aleg pe ele. Ca-ntr-o listă aleatorie, aș putea menționa pepenele din portbagajul lui tata, cititul pe o bancă din parcul Trandafirilor sau prima casetă cu Michael Jackson. – Is Dangerous, ta-na-na-na, Dangerous….. Împreună la bine și la greu Dar cel mai mult și cel mai mult îmi amintesc cu drag de puținele momente când plecam toți 4, în familie în vizită la rude sau în concediu. Ideea lui împreună îmi dădea senzația de unitate, că aparțin…
-
Acum da, am înțeles….
Pentru cine a deschis televizorul mai târziu, soțul meu este portughez. Eu sunt româncă din Bacău, el e portughez din Coimbra. Dacă vă pasionează telenovelele sau poveștile de dragoste, puteți citi pe blog povestea noastră. Din 2005 locuim în România. Aici ne-am căsătorit, aici am născut copiii, tot aici i-am botezat. Tot din 2005 toamna am vizitat România de maxim, maxim 10 ori. La mare am fost de vreo 3-4 ori. La munte de alte 3-4 ori. Aș putea să spun că e drăguț, că avem o țară frumoasă, cu oameni ospitalieri. Realitatea e că nouă nu ne-a plăcut. Eu am mai insistat. Ba să mergem în Bucovina, ba în…
-
Un minut de relaxare
