-
Cum să ne înțelegem mai bine cu oamenii din jurul nostru. Energia Apei
De fiecare dată când energia predominantă este prea mult în noi, să fiți fără grijă că Universul ne va trimite în viață exact oamenii de care avem nevoie ca să ne echilibrăm. De aceea, este important să primim și să ascultăm pe fiecare de lângă noi că nu se știe ce mesaj important are să ne aducă! Dacă data trecută am vorbit de energia Focului, astăzi Apa devine personajul nostru principal. Chiar dacă reprezentații de onoare ai acestui element sunt cei născuți în zodia rac, scorpion, pești să nu uităm că niciodată nu suntem definiți exclusiv de aceste caracteristici. Suntem la bază mai mult decât un simbol pe o hartă…
-
Cum să ne înțelegem mai bine cu oamenii din jurul nostru. Energia Focului
Probabil ați auzit de sintagma că oamenii sunt energii. Nu știu dacă credeți în ea, dar eu sunt mai mult decât convinsă că fiecare dintre noi ne naștem purtând dominant una dintre cele 4 energii: foc, apă, aer sau pământ. Tot de aici, și împărțeala zodiilor: Foc: berbec, leu, săgetător. Apă: rac, scorpion, pești. Aer: gemeni, balanță, vărsător. Pământ: taur, fecioară, capricorn. Credem sau nu în zodii? Cred că e mai mult decât nesănătos să judecăm un om exclusiv după zodia în care s-a născut. Ne ajută, în schimb, să ne facem o idee despre caracteristicile principale, ceva la nivel foarte larg, omul fiind la bază mai mult decât un…
-
Doar oamenii inteligenți se întreabă
”Cervantes în Algeria, după ani de zile, izbutește să organizeze cu alți câțiva o evadare. Noaptea se întâlnesc cu toții pe țărm. Corabia tocmită e acolo, gata de plecare. Lipsește însă unul dintre ei. Îl așteaptă. Trece timpul. Se hotărăsc să plece fără cel care întârzie. Cervantes stăruie: să-l așteptăm, închipuiți-vă deznădejdea lui când va sosi și va vedea corabia în larg…Mai stau, se perpelesc, vine și cel lipsă…Era turnătorul. Sunt prinși cu toții și duși înapoi în sclavie. Povestea aceasta atroce – unde Cervantes apare atât de nobil, dovedindu-se că nu întâmplător a scris el Don Quijote – mi-o aduc aminte, fără legătură directă, cozile de la prefectură.” ”Oamenii…
S-ar putea să-ți placă și
Există fericire după căsnicie?
Sunt mamă și declar că nu sunt multitasking
Copiii au nevoie de limite ca de aer
-
În ce direcție e viața?
Toate femeile atunci când se visează mame sau sunt deja însărcinate își imaginează că și-ar dori să aibă fetiță ca să îi prindă părul în codițe, sa o îmbrace în rochițe și să îi dea unghiile cu ojă, sau băiețel ca să-i cumpere mașinuță de jucărie și să-l ducă la cursurile de fotbal. La prinsul părului în codițe am visat și eu, recunosc, doar că nu prea s-a împlinit că Beti ar vrea orice numai să-i prind părul, nu. În schimb, ce mi-am dorit eu tare, tare mult să fac cu copiii mei când vor crește mari, a fost să vorbesc. Să stau serile cu ei și în loc de…
-
Calamar cu orez indian
Nu vreau să mă laud, dar rețeta aceasta de orez cu calamar este de departe cea mai bună pe care am făcut-o până acum. Cred că și universul a avut ceva participare că de astă vară de când am mâncat în Portugalia un orez indian cu fructe de mare m-am tot rugat să descopăr bunătate de rețetă la mine acasă. O să spuneți că se face și la noi, în România, și că o tot trag eu cu Portugalia. Așa o fi, nu neg, dar vă rog să aveți în vedere că rareori mi se întâmplă să ies la restaurante în România. În primul rând, că nu îmi fac vacanțele…
S-ar putea să-ți placă și
Supă de pui cu găluște (la Tefal One Pot)
Crochete cu brânză fără gluten
Sfinți moldovenești cu miere și nucă
-
Am făcut pauză de la ecrane, iar copiii au supraviețuit
Sigur ați auzit de experimentul de la Universitatea din Maryland, unde o profesoară le-a cerut studenților să stea 24 de ore fără acces la telefon, tablete, jocuri, fără orice legat de ecrane și internet. Rezultatele experimentului au motivat-o pe Susan Moeller să continue cu un al doilea experiment mai amplu, extins în majoritatea țărilor din lume, la care reacțiile tinerilor au fost dintre cele mai șocante: Am simțit că o iau razna. Parcă murisem. M-am simțit paralizat, aproape incapabil să trăiesc. Aveam senzația că s-a întâmplat ceva cu mine. M-am simțit atât de singur. Am intrat într-o stare de panică absolută. M-am simțit ca și cum aș fi fost torturat.…
-
Paradisul e să aibă cine să-ți întindă o mână de ajutor când orașul a uitat de tine
Mă găseam zilele trecute prin București, în zona pieței Obor. Multă lume, aglomerație, mașini, tramvaie, autobuze, specific zonei. – Ce-o fi mai greu de suportat, oare, Centura Bucureștiului super blocată mai tot timpul sau orașul aglomerat și semafoare de care nu mai reușești să treci? mă întreb eu retoric în timp ce fac slalom cu atenție printre gropi și mașini parcate aiurea. Singurul gând pozitiv care îmi trece mai mereu prin cap atunci când am astfel de momente de cumpănă este să-mi amintesc de vara trecută când eram în Lisabona și rândul de mașini peste podul Vasco da Gama măsura km întregi. Și mi-am zis atunci, mie, veșnica îndrăgostită de…
-
Și mama ta ce făcea când tu o tundeai pe sora ta?
Îmi și imaginez discuție la început de săptămână la școală: – Cum a fost copii în weekend? – Eu am tuns-o pe sora mea, răspunde Andre. – De ce? Întreabă învățătoarea mirată. – I-am pus slime în păr și n-a mai ieșit! – Păi și mama voastră ce făcea? – Vorbea la telefon cu prietena ei și bea cafea! Mama lor se relaxa 5 minute pe canapea după ce s-a jucat toată dimineața cu ei. Ca să știți. ** Destin de mamă este o reprezentare cu tușe ironic-amuzante a vieții de familie de astăzi, precum și a universului interior al femeii contemporane, răvășite și supraîncărcate. Dina a găsit soluția de…
-
Paste cu piept de pui
Să-i dea Dumnezeu sănătate și recunoștință veșnică celui care a inventat pastele, mai ales acum, în plină pandemie când nu mai știu mamele ce să le facă la copii de mâncare când vine ora prânzului. Cum mă apuc să le reîncălzesc ceva din ziua anterioară, cum nu apare nimeni în bucătărie. Cum începe să miroase a paste proaspete în toată casa, cum se aud ușile deschizându-se la camere și voci curioase întrebând: – Faci paste? Iar partea absolut extraordinară e că de la întrebare până la rezultatul final nu calculez mai mult de 20 de minute. Suficient să nu se sune de intrare la școala on line, dar și eu…
-
Durerile de spate vin, dar mai și pleacă. În ce fel putem scăpa de ele.
Cred că dacă ar fi vreun job pe care niciodată în viața asta nu l-aș putea face acela ar fi de gimnastă. Și extensiile aferente: balerină, dansatoare. Cred că până și operații aș putea face dacă aș fi singura viețuitoare după un cataclism și ar trebui să salvez specia umană, operând pe cord deschis, dar ca să stau eu pe vârfurile degetelor de la picioare și în mâini, să fac sfoara și să mă dau peste cap, așa ceva numai în visele alea urâte. Și nu pentru că nu mi-aș fi dorit și nu aș fi visat, probabil, ca orice fetiță ce își dorește să devină Nadia Comăneci, mai ales…
