-
E nevoie de un sat întreg ca să crești un copil. Dar numai dacă satul respiră în ritmul mamei.
O să vă spun din capul locului că nu sunt o feministă, cred în relația femeie – bărbat, cred în rolurile lor distincte și militez ca fiecare rol să fie asumat în relație cu ei și cu copiii lor. Cred cu tărie că fiecare copil are nevoie de o mamă și un tată pentru o educație echilibrată. Cu toate astea, de fiecare dată când aud o femeie care spune: – Mi-e frică să divorțez că nu știu dacă mă descurc singură! – Mi-e teamă să îi vorbesc că nu înțelege! – Nu pot veni la întâlnirea cu voi pentru că nu are cine sta cu copilul, el nu se descurcă…
-
Copiii care nu vor acum e pentru că vor să exceleze mai târziu
Primesc email de la școala copilului celui mare, în clasa a V-a, că se poate înscrie la olimpiada de matematică, el fiind un mare fan al acestei discipline. Și-l întreb: – Andre, vrei să te înscriu la olimpiadă? Stă puțin pe gânduri, iar apoi, răspunde: – Nu. Mă duc la anul. Ei, și pentru mine, dragilor, acesta a fost momentul când eu a trebuit să fac un pas în spate și să proces toate cele studiate până acum la nivel de informație genetică. Că eu voiam să îl înscriu de ieri. Că știu că poate, că știu că-i place, că știu că e o experiență din care poate învăța o…
S-ar putea să-ți placă și
Mama care și-a uitat copilul la școală
Lupte de putere
În ce direcție e viața?
-
Pentru un copil echilibrat, participați la evenimentele din viața lui
Cu ocazia zilei de 1 Decembrie, s-a organizat la școala copiilor o defilare de costume tradiționale. Se face în fiecare an, la o oră prestabilită, clasele se strâng în holul școlii și cântă diverse cântece patriotice și dansează. Spectacolul nu durează mai mult de 20 de minute cu tot cu poze, de obicei e la ora prânzului, iar participarea părinților nu este obligatorie. Cu toate astea, de când era Andre în clasa 0 eu am fost acel părinte care a participat la toate întâlnirile organizate de școală. Că e târg culinar, că e defilare de costume, orice se organizează, eu am fost prezentă. Așa am simțit că trebuie să fac.…
-
Turtițe cu brânză coapte în tigaie
Știți că nu sunt mare fan dulciuri, în schimb, dă-mi orice sărat și voi fi fericită :) Iar dacă se poate face în casă și repede și cu puține ingrediente, atunci, sunt de două ori fericită. Și cum e frumos să țin numai pentru mine, vă scriu mai jos rețeta. Acuma, între noi fie vorba, o pun mai mult pentru mine, că-mi dă confort să știu că starea de bine e la 15 minute distanță, mereu la îndemână. Din cantitățile de mai jos ies doar 4 bucăți, dar având în vedere că sunt destul de sățioase, eu zic că e suficient pentru o gustare. Uneori, și prânz la mine. Eu…
-
Diferența între consecința unui comportament nepotrivit la adult și amenințarea la copil
Nu am absolut nici un dubiu că dacă primeam 1 ban de fiecare dată când am auzit: – Păi, cum, copilul trebuie să știe că dacă nu mănâncă tot din farfurie nu primește desert, nu așa se întâmplă și la noi? Dacă nu muncim, nu primim salariu? Deveneam bilionară în euro. Și ca să vă răspund pe scurt, nu, nu este același lucru. Pentru că există ceea ce numim vârstă sau cum ar zice americanul ”timing”, ”a proper timing”, adică un moment potrivit pentru orișice ni se întâmplă în viață. Acest articol vine ca urmare a sutelor de comentarii pe care le-am primit la un alt articol despre anxietatea la…
S-ar putea să-ți placă și
Și frații pot fi singuri la părinți
Cum aducem liniște în relația dintre frați
Nu vă mai bateți copiii!
-
Copiii care ne apasă butoanele
Dacă aveți cel puțin un copil, sigur aveți și prototipul care vă provoacă până la ultima fărâmă de răbdare. Iar dacă nu aveți copii sau nu pe acesta, sigur, sigur aveți un soț, o soție, un prieten la care țineți mult și care vă provoacă în toate felurile de vă întrebați mereu: – Oare sunt în relația potrivită? Că pe copil nu îl poți da afară din casă și să te separi, dar de soț sau de prieten te poți despărți. De aia și spun mereu: primim copiii de care avem nevoie. Pentru ei avem datoria să devenim mai buni, să ne transformăm, să ne vindecăm. Iubirea schimbă tot! După…
S-ar putea să-ți placă și
Oficial, am avut o zi de vis!
Cum liniștesc copilul în criză
De la ce vârstă să-mi trimit copilul în tabără?
-
Omul sfințește locul, dar nu toate locurile sunt sfințite de oameni
Auzim peste tot: trăiește în prezent! Ia fiecare zi așa cum vine, fă pași în ritmul tău. Iar apoi, mintea noastră: – Cum să fac asta? Cum? Stau așa și …ce mai fac? Sau: – Eu muncesc în fiecare zi, nu trăiesc în prezent în fiecare zi? Permiteți-mi să vă să spun că nu prea. Și vă dau și un exemplu tare frumos pe care eu l-am luat ca o lecție pe mai departe. Astă vară eram în Portugalia și am intrat într-un magazin, Salsa, să mă uit la o bluză. Salsa e o marcă portugheză cu haine foarte calitative, dar destul de scumpe, unul dintre motive pentru care nu…
S-ar putea să-ți placă și
Uneori, iubirea înseamnă răbdare
De aia unii trăiesc 100 de ani
Fetița cu rochie albastră
-
În fiecare clipă putem alege să fim fericiți
În continuare, stau și mă minunez cât de controlați suntem de mințile noastre, de altfel, foarte inteligente, dar pline ochi de teama de necunoscut, de teama de a suferi, de teama de a ne întoarce în locuri dureroase. De a retrăi emoții pe care nu le mai vrem în viața noastră. Și mă uitam la mine. Că nu e frumos să te uiți la alții. Ne uităm la noi și îi înțelegem mai bine pe ceilalți. V-am mai zis că eu stau lângă Mânăstirea Cernica și aș putea să mă duc în fiecare zi la plimbare cu Dumnezeu de braț. Dar nu mă duc. Că e frig, că n-am timp,…
-
Engleza nu este ce facem. Este cine suntem.
Tocmai am ieșit dintr-un curs susținut de o tipă din Australia, cu o mulțime de participanți din toată lumea: Franța, Anglia, Australia, China, dar și România. Cursul a durat o oră, iar pentru ultimele 30 de minute am avut liber la întrebări. Aveam o întrebare care îmi stătea pe creier încă de la începutul orei, mi-am repetat-o în cap ca pe Tatăl Nostru, apoi, mi-am notat-o pe hârtie ca să nu o uit, ca la final să renunț cu totul la ea. A vorbit tipa din Anglia cu o engleză perfectă, a mai comentat și tipa din Franța care, teoretic, ar fi trebuit să aibă un accent specific, îl avea…
-
Voi doi sunteți unul?
Iubirea nu e totul. Și pe asta am auzit-o tot la un podcast, pe internet și m-a pus rău pe gânduri. Tocmai purtasem cu soțul meu o discuție pe tema iubirii și concluzionasem amândoi că totul se reduce la iubire. Indiferent de relație, faptul că ne naștem din iubire, totul se reduce la iubire. Chiar și copiii care se nasc din părinți care nu și-au dorit copii sau în urma unui viol sunt născuți din iubire. Iubirea Vieții care i-a dorit pe pământul acesta. Și pentru că s-au născut au un rol și un scop aici. Nimic nu e întâmplător. Și atunci, cum punem această iubire divină în concret. Cum…
