Stil de viață
-
Weekend pe litoralul românesc. Dincolo era mai ieftin….
Dacă am vorbit de Bulgaria, Sunny Beach unde am stat 4 persoane, 6 zile, 5 nopți la all inclusive cu 2100 lei și mi s-a spus că fac publicitate la bulgari în loc să vorbesc frumos despre România, am să vă povestesc acum despre weekendul nostru la Mangalia. Am stat 3 zile, 2 nopți la un hotel de 5 stele, pe faleza Mangaliei, cu mic dejun și prânz inclus. A fost o invitație pe care am onorat-o, că în mod normal weekendurile noastre la mare nu ajung nici la jumătatea sumei de 2700 lei atât cât ar fi costat acest sejur dacă l-am fi rezervat pe booking.com. Inclusiv Portugalia. Hotelul…
-
Nu e bătătură ca bătătura lui Michael Kors
Că sunt mare admiratoare a tocurilor, nu cred că mai e vreo noutate. Mi se scurg ochii după ele, mai ceva ca fii-mii după bomboane. Doar că aproape niciodată nu port. Când eram studentă, nu se potriveau cu RATB-ul. Apoi, am crescut mai mare, nici cu metroul nu veneau prea bine. Când am început să merg cu mașina, nu știam să conduc cu ele, iar acum, când le am pe toate, singurele plecări de-acasă sunt la școală la copii și la piață după carne și fructe. Păi e corect? Când o să fiu babă, babă din aia care va bea martini cu paiul că sigur n-o să mai am dinți…
-
Vacanța noastră în Bulgaria. Cel mai bine cheltuiți 2000 lei din vara asta
Înainte să vă povestesc despre Bulgaria, concediul nostru all inclusive de anul aceasta, aș vrea să vă introduc un pic în context. În Bulgaria am mai fost de 3 ori și în toate dățile la Nisipurile de Aur. La all inclusive am mai fost în Punta Cana și Maldive, indiferent de cât de șic sună insulele și locațiile și oricât de puțini români găsești spre deloc, oameni care înfulecă de toate și lasă la final de prânz, jumătate de farfurie plină, găsești peste tot. Poate mai puțin în Maldive, dar asta și pentru că am fost într-o locație exclusivistă. Noi suntem fani all inclusive, acolo unde tipul de vacanță o…
-
Nimic nu-i mai presus într-o relație decât să-i respectăm celuilalt limitele
Prototipul băiatului la care visam când l-am întâlnit pe soțul meu acum mai bine de 15 ani, era brunet, înalt și neapărat trebuia să împărtășească aceleași gusturi muzicale ca și mine. Un fel de Enrique Iglesias combinat cu Guns’n’Roses, dacă mă întrebați pe mine acum. Când l-am văzut prima dată, mi-am zis din start: – Nu e atât de înalt cum vreau eu (şi nici GNR nu asculta), deci pas. Ca atunci când îți cumperi rochia de mireasă și vrei să fie perfectă. Nu îți place prima, nici a doua, te întorci la prima, parcă se așeza mai bine pe corp și tot așa, cauți, încerci până simți că aia…
-
Toamna e atunci când începe școala, se coc strugurii și închid aerul condiționat din bucătărie
Ca orice cuplu trecut de prima tinerețe, cu suficientă experiență cât să evite discuțiile de tipul: – Tu niciodată nu cumperi pâine în casă! sau – Iar ai fost la coafor și-ai cheltuit jumătate din bugetul casei? care să pună mai presus de orice liniștea familiei, înțelegerea și gustul cafelei băută în doi de dimineață, nu-și găsește armonia până dopul de la pasta de dinți nu este înfiletat după fiecare utilizare, coșul de gunoi dus din proprie inițiativă și răspunsul nu este corect dat la întrebarea copilului: – La noi când vine toamna? – Pe 1 septembrie, am răspuns eu ca la ora de geografie unde abia am trecut clasa…
S-ar putea să-ți placă și
România, țara tuturor bormașinilor
Reparăm sau cumpărăm alta?
Cum e să nu mergi dimineața la serviciu? Cam așa….
-
Poem (Casa mea cu terasă)
Bine ai venit, draga mea! Așază-te, oriunde vrei, și trage-ți sufletul puțin. Te-ai îndreptat către terasă, aceea din visele tale Pe când erai mică, copilă, și noaptea îți spuneai, în șoaptă: – Vreau o căsuță, mică, cu terasă. Și Dumnezeu te-a ajutat, ți-a dat mai mult decât ai vrut, Ai reușit să pleci de-acasă, la facultate cum speram, noi toți cei de seama ta, Departe rău, la București. Te-ai descurcat cum ai putut, te-ai angajat din primul an, Ai învățat că tot ce vrei, se poate, dar cu mult efort. N-ai zis că Nu, aproape niciodată, Mereu ai fost prezentă în tot locul, când la serviciu, când la școală-n bancă…
-
Când împărțim aceeași cameră, fericirea își face culcuș între noi
De câte ori citesc articole prin care mamele numără anii în care dorm împreună cu copiii în același pat și în paralel, articole în care părinții divorțează pentru că s-au răcit relațiile dintre ei, mă tot întreb dacă nu cumva cele două experiențe au o legătură comună. Nu am pretenția să trăiesc într-o lume perfect coerentă, dar recunosc că mi-ar plăcea să întrevăd luminița de la capătul culoarului. Avem așadar pe de o parte mamele care au pierdut șirul anilor în care dorm împreună cu copiii, fapt ce nu le afectează relația pentru că sex poți să faci oriunde în altă zonă din casă, cu puțină atenție, așa cum declară…
-
De ce nu plec? De ce mai stau?
În fiecare an plec cu săptămânile din țară și în fiecare an mă întorc cu și mai mare dor la mine-acasă. Poate o să ziceți că n-am toate țiglele pe casă, că alții ar pleca și mâine iar eu, când pot și am unde, revin mereu la mine-acasă. Mă întreabă lumea, de la angajata băncii până la cititorii care mă urmăresc, de ce mai vin, de ce nu plec? La autostrăzi care leagă sute de km în ore puține pe ceas, la portocale coapte în copac, la oameni care te ajută fără să te cunoască și la curățenia de pe stradă. De ce nu plec? De ce mai stau? Când…
S-ar putea să-ți placă și
Străzile patriei nu sunt toalete publice
Imaginea aceleiași monezi
Cea mai frumoasă declarație de dragoste
-
Societatea românească e ca un copil rebel, cu părinții plecați la muncă în străinătate
Acum mai bine de 5 ani, aveam o prietenă portugheză cu care îmi petreceam zilele prin București. Între timp a plecat în țările calde și n-a mai venit. Într-o zi, cum ne plimbam noi printr-un mall, am intrat la dorința ei (se înțelege) în Collective, acel magazin unde o pereche de șlapi costă peste 100 lei. Ea își căuta ceva de încălțat, eu calculam în gând anii pe care trebuie să-i muncesc ca să îmi permit să-mi cumpăr o pereche de pantaloni scurți de la ei. După un scurt tur de magazin, ne-am îndreptat spre ieșire, moment când domnul de la pază ne-a rugat să ne deschidem sacoșele ca să…
-
Cum fac să fiu deajuns pentru mine
Când m-am dus la una dintre ședințele de terapie de acum ceva vreme, una dintre întrebările care mi s-a pus a fost: – Ție îți place de tine? Am stat mult pe gânduri. Mi-ar plăcea să scap de celulită pentru totdeauna și evident, să mănânc orice fără să mă îngraș. Apoi, m-am gândit că întrebarea probabil se referă la partea mea emoțională, că doar de aia eram acolo. Acuma, sincer, cui îi place la nebunie de omul interior căruia îi este teamă să nu greșească, care mănâncă de supărare sau care țipă fără motiv? Așa că am spus nu. – Aș vrea să mă accept așa cum sunt. Aș vrea…
