Stil de viață
-
Obișnuiți-vă să vă fie bine, pentru momentele când vă va fi greu!
Cred că una dintre cele mai mari tentații pe care le avem după ce ne căsătorim și ne întemeiem o familie este aceea de a nu mai ieși din tipar, facem ritmic același lucru, devenim dependenți de omul de lângă noi, mamele uneori de copii și începem să uităm de noi. Cred că de aici provine și temerea celor care nu vor să se căsătorească. – Cum să stau toată viața lângă același om, să mă duc la serviciu și să aduc bani acasă ca să plătesc ratele la bancă și taxele la stat? – Păi, și eu? Când o să mai vizitez lumea, când o să mai am timp…
-
Îmbracă-te frumos și când nu te vede nimeni
Am fost mereu de părere că atunci când te îmbraci ar trebui să o faci în primul rând pentru tine și apoi pentru oamenii din jur. Mă uit la fii-mea care atunci când se trezește din somn prima dată își alege cea mai frumoasă rochie, apoi își pune micul dejun, apoi sare în trambulină. Am întrebat-o: – Beti, de ce nu îți iei ceva mai lejer? Poți sări cu rochia aia? – Da, îmi place și mă simt bine. Mi-am amintit brusc de o nuntă la care am fost acum vreo câțiva ani, în care după vreo câteva ore de dans și distracție mireasa și-a schimbat pantofii cu niște șlapi.…
-
Pacea copilului e de patru ori mai de preț decât dreptatea mamei
Pacea e de patru ori mai de preț decât dreptatea (Arsenie Papacioc) Dacă ar fi să mă întâlnesc cu mine cea de dinainte să devin mamă sau de acum 3 ani când experimentam cele mai mari crize cu copiii, mi-aș spune așa: – Draga mea, regulile sunt bune, cele mai bune, dar acum relaxează-te un pic, mergi în colțul opus al camerei și privește din nou către problemă. Ce vezi? Un copil care nu vrea să doarmă sau care nu vrea să mănânce fără plușul preferat, care nu vrea să îmbrace pijamaua sau care plânge după pisica vecinei de vis a vis. La bază e un copil obosit, trist, amărât,…
-
Lăsați copiii să învețe ce își doresc ei și nu ce vă doriți voi pentru ei
Când s-a anunțat la școală la copil că opționalul de engleză avansat are numai 15 locuri și că înscrierea se face pe principiul ”primul venit, primul servit” a picat netul în cartier vreo 2 ore, iar serverele școlii s-au blocat mai ceva ca ale ANAF-ului când se depun declarațiile pe venit. O întreagă isterie despre cursuri, școli și programe de vară unde copilul devine vorbitor de limbă engleză cel puțin nativ. Că în ziua de azi, toți copiii au părinții prezenți acasă, iubire cu nemiluita, înțelegere și acceptare cât cuprinde, jocuri libere și distracție în natură, bunici disponibili și mâncare sănătoasă. E totul un paradis și numai engleza le lipsește.…
S-ar putea să-ți placă și
Despre sex, numai de bine!
Există răbdare pentru orice stat la coadă
Poţi să-mi spui….Dina
-
Românilor le plac străinii
De când m-am întors în țară cu un soț străin, să tot fie vreo 15 ani, de fiecare dată mi se confirmă că tare mult le mai plac românilor de străini. Prima experiență de acest gen a fost pe la începuturile noastre în țară, prin 2006 când am ieșit cu soțul meu, pe-atunci doar iubit și un prieten de-al lui din Danemarca într-un club din București. Și cum stăteam noi și vorbeam, așteptând să înceapă un concert live, numai ce se apucă fetele de lângă masa noastră să danseze, activate de limba engleză pe care o vorbeam, să dea din mâini și din picioare, să vorbească tare ca nu cumva…
-
Prietenii virtuali de pe internet sunt fericiți tot virtual
Uneori avem impresia că dacă nu scrie pe internet nici nu există. Că dacă un om nu postează o fotografie din vacanță, nici n-a fost. Sau dacă a fost sigur n-a fost prea frumos că altfel, punea și el o amărâtă de fotografie să se laude la toată lumea. Ne-am obișnuit să ne spunem viețile în postări, fotografii sau articole încât avem impresia că facem deja parte din viețile prietenilor noștri virtuali încât nu mai e nevoie de nici un semn de viață într-un mesaj privat sau un telefon. Știm deja totul, ce sens mai are? Pe mine mă mai întreabă prietenii reali, cu care mai ies la cafea în…
-
Iubește în așa fel încât omul pe care-l iubești să se simtă liber
Nu cred să fi existat vreodată o declarație de dragoste mai frumoasă ca aceasta. Fără să-mi fie clar ce caut la omul de lângă mine, în afară că-l visam înalt și brunet, n-am agreat niciodată oamenii posesivi, care sună interminabil la telefon, la care trebuie să raportezi unde ai fost, câți bani ai cheltuit și mai ales cu cine. Poate că așa mi-a fost norocul să dau peste omul care nu mi-a pus niciodată la îndoială încrederea și mi-a dat toată libertatea de care am avut nevoie să fiu eu însămi. Iar la schimb, și eu, la rândul meu, am făcut la fel. În general nu-mi pasă ce fac oamenii…
-
Responsabilitatea nr. 1 ca părinte
Am avut dintotdeauna o problemă cu mâncarea. Nu știu dacă e genetică, a venit de la Dumnezeu sau mediul social și-a vârât puțin coada, eu cred că toate la un loc, dar de când mă știu am mâncat greu, fătă poftă, iar dacă aș putea să nu mănânc cu zilele și să supraviețuiesc ar fi minune pe pământ. Ahh, ce bine e de tine! Parcă aud acolo în spate niște fioruri. Dar, vă rog, nu vă ambalați. Știți, desigur, că nici o extremă nu e sănătoasă. Nici să dai pe spate tot frigiderul de supărare că te-a lăsat iubitul nu e cea mai bună soluție, dar nici să faci foamea…
-
Vacanță în Grecia cu velierul
(Titlu original în portugheză: Vento, Bento e o Barco – Vântul, Bento – numele skipper-ului și Barca, joc de cuvinte) Adevărul e că multe îți mai pregătește viața dac-o lași în voia ei. Și adevărul e că întotdeauna am căutat situații care să mă scoată din zona mea de confort. O fac inconștient, sau, mă rog, până acum am făcut-o inconștient. Abia după experiența de săptămâna trecută am văzut clar, într-o beznă totală în timp ce mergeam cu bărcuța gonflabilă de pe mal pe velierul ancorat, dincolo de țărm, udă leoarcă de la valurile care săreau jucăuș în noapte, că viața mea e despre asta: să nu știu niciodată încotro…
-
O dimineață ca-n povești, varianta mamei cu doi copii în vacanță
Ceea ce urmează să vă povestesc acum nu e tocmai simplu de auzit. Mai ales de urechile unei mame. Sunteți pregătiți? V-ați băut cafeaua? Copiii sunt liniștiți? Ciripesc păsărelele în jurul vostru? Soțul a dus gunoiul și n-a uitat de ziua voastră de naștere? Perfect. Azi m-am trezit la 10. Și nici mama nu-i la mine și nici soțul nu e liber. Hai că n-a durut așa de tare. Minuni se întâmplă, dar nu la mine. Acuma că v-ați revenit și v-a trecut supărarea și frustrarea: că voi de ce nu și că la alții da, să vă povestesc totuși cum se întâmplă jumătăți de miracole doar cu buletinul și…
