-
Nu toți suntem consilieri, psihologi sau medici. Dar putem fi cu toții, prieteni.
Știți că unul dintre lucrurile pe care le fac cu regularitate este să-mi sun lista de prieteni. Cred că o să rămân în analele istoriei ca omul care își suna prietenii să-i întrebe ce mai fac, cum se descurcă, să le spună că se gândește la ei. E puțin ciudat, pentru că eu sunt departe de a-mi plăcea să vorbesc la telefon, prefer activitățile solitare, dar nimic nu e mai plăcut să primești din când în când un telefon fără să-ți ceară nimeni, nimic. Doar așa, ca să-ți audă vocea. Iar eu mi-am asumat rolul acesta, pentru puținii prieteni din viața mea, să-i sun și să le spun că m-am…
-
Cum să-l faci să-și facă timp
Ai casa plină de cabluri, dischete dinaintea erei noastre, monitoare pe care fac întreceri păianjenii, cauți o fotografie de la nunta voastră și dai peste mouse pad-ul lui din facultate, de când v-ați cunoscut? – Dragul meu, fă și tu curat la astea! – Îhî, când o să am timp…. Tot n-a schimbat becul din baie iar ușa de la intrare încă se blochează? De acum 2 luni? – Dragul meu, rezolvă odată și tu astea! – Îhî, când o să am timp…. E pe cale să le crească picioare șosetelor și să se bage singure în coșul de rufe murdare de rușine decât să-și le pună el și visezi…
-
Bărbatul, unde-i bărbatul?
Nu o dată mi s-a întâmplat să creadă lumea, după ce mă citesc pe blog, că n-am bărbat acasă. Sau și mai mulți să rămână cu ideea că în timp ce eu mă dau de ceasul morții cu școala vieții on line, el se scarpină cu telecomanda la subțiori. Acuma, știți cum e, riscul meseriei. Când singura ta speranță de a mai salva câțiva neuroni care n-au dat bir cu fugiții la prima ordonanță de urgență este să faci haz de necaz la modul public, ca să nu râzi singură ca știm noi cine-n târg, îți asumi repercusiunile. Că doar n-o să fac un disclaimer la fiecare articol, spunându-vă: în…
-
Eu sunt șefa! Iar ăsta e regatul meu!
Sună a titlu de film, dar stați să vă povestesc că nu e. Zilele astea, într-una din cele 354 de zile ale lunii aprilie în care numai vremea se mai schimbă, uneori bate vântul din dreapta, alteori din stânga, am ieșit cu copiii prin spatele casei să descoperim acele flori minunate: – Hai, mami, să le vezi, sunt atâââât de frumoase! Florile ciulinilor. V-am zis eu, că la capătul plictiselii stă un copil curios și-o mamă înțepată de urzici. Și cum stăteam noi, așa, iar eu încercam să explic că plantele acestea pe care ei le consideră frumoase de fapt sunt niște buruieni care trebuiesc scoase că omoară gazonul, se…
-
Amândoi în aceeași barcă
– Mami, vino repede să vezi ce vreau să-mi cumperi! mă strigă copilul cu degetul arătând către televizor. – Stai puțin că sunt cu mâinile murdare! – Hai, acum, că vreau să-mi cumperi! Las totul, mă șterg repede pe mâini și plonjez în fața televizorului. – Uite, un pluș din ăsta vreau! spune deținătorul unei potențiale fabrici de plușuri la el în cameră. – Bine, iubirea mea. – Cumpără, mami, cumpără tot ce arată la televizor! se aude brusc vocea soțului, făcând o grimasă pe față. – Ce e, dragă, ce s-a întâmplat? – Tu numai verbul ”a cumpăra” cunoști. Cumpără-le de toate că doar nu ne dau afară din…
S-ar putea să-ți placă și
Abia așteptăm să treacă timpul să ne iasă lucrurile ca apoi să ne plângem că nu avem timp să ne bucurăm de ele
Nimeni n-a reușit amintindu-și mereu că-i nefericit, dar mulți au reușit vizualizând fericirea într-un moment nefericit!
Singurătatea îți amintește că nu ești singur niciodată
-
De fapt, pentru ce mă pregătea pe mine viața
Vă mai amintiți când vă spuneam că viața la volanul mașinii din această iarnă mă pregătește pentru când voi fi șoferiță de raliu la 80 de ani? Ei bine, mă pregătea de fapt pentru luna următoare când voi rămâne în pană cu un copil în spate, în drum să-l iau pe al doilea de la școală. Nici nu știu dacă sunt eu care cobesc, mercur retrograd care n-are altceva mai bun de făcut decât să-și bage nasul unde nu-i fierbe oala sau e vreun păcat neplătit de tata de pe vremea când încă era maistru instructor și repara mașinile prietenilor. Nu știu ce e dar se poate opri acum. Vă…
S-ar putea să-ți placă și
Visul meu devine realitate (I)
Pe 9 mai sărbătorim iubirea, pe 20 sănătatea ei
Nu te abandona!
-
Ce mă enervează la soțul meu de-mi vine să-l strâng mereu în brațe
Dacă mă enervează ceva rău la bărbatu-meu, dar în același timp îl și iubesc de mor pentru asta, cam imposibil dar numai femeile pot face asta să pară normal, este asumarea lui. Indiferent ce face, ce zice, cum zice, unde zice, unde face ce face, el nu are mustrări de conștiință. Nu-l gâdilă nici un neuron naufragiat, nu-l frustrează nici un gând. Și în nici un caz nu-și pune problema ce cred alții despre el. Încă se mai îmbracă cu un tricou pe care alții l-ar fi făcut de mult cârpă de praf. – Tot cu tricoul ăsta te îmbraci? – Da, ce are? – E vechi, e de pe…
-
Treaba bărbatului este să-și iubească familia, iar treaba femeii s-o țină aproape
M-a întrebat de curând o cititoare la articolul în care povestesc cum m-am trezit de dimineață și m-am apucat să curăț zăpada în loc să-l aștept pe soțul meu s-o facă, cum de nu m-am gândit că e ”treabă de bărbat”, cum de sunt atât de tolerantă, cum de pot? Alteori, mi s-a spus că nici nu par căsătorită făcând atâtea lucruri singură. Iar de cele mai multe ori, oameni apropiați care mă știu bine, mi-au spus că nu înțeleg cum de aleg să fac un milion de lucruri în timp ce soțul meu se duce, doar, la serviciu. Ceea ce se vede din afară e sub 1% din ce…
-
Nu alerga după cei care nu te vor! Vei cerși mereu atenția lor!
Mi-ar fi plăcut să învăț treaba asta mai devreme. Mi-ar fi plăcut s-o știu încă de când am făcut ochi, primii pași sau când am zâmbit pentru prima dată. Nu alerga niciodată după cei care nu te vor! Nici în iubire, nici în profesie. Vei cerși mereu atenția lor și îți vei pierde drumul spre fericire. Nu mai accepta flori de împăcare dacă cafeaua și-o bea cu alta Era o perioadă, acum vreo câțiva ani, când nu știu exact ce se petrecea în jurul meu, prin ce grupuri intrasem sau ce timp aveam la dispoziție dar îmi ajungeau la urechi numai situații din astea cu femei înșelate de bărbați care-și…
-
Visul meu devine realitate (I)
Dacă m-ați întreba care este cea mai mare calitate a mea, aș spune așa, rapid din vârful minții că determinarea. Iar dacă m-ați întreba care este cel mai mare defect al meu, aș spune super convinsă, lipsa de încredere. Acum o să vă las să procesați un pic. Mie mi-a luat o noapte și-o dimineață, 2 cafele și-o brânză cu mămăligă ca să mă conving că două lucruri atât de diferite pot funcționa, într-un mare haos într-adevăr, împreună. Cum să fii determinat, să muți munții din loc, nimic să nu pară imposibil, și totuși, pe de altă parte să-ți fie frică să încerci ca să nu te faci de rușine,…
