Stil de viață
-
Dac-aș fi primar pentru o zi
Când am intrat pe ușa larg deschisă a piscinei comunitare din Mira fără să simt miros de clor, primul gând a fost acela că nu e funcțională. Mi-au căzut ochii pe un afiș mare, informând cetățenii că în două zile se va închide pentru curățenie. Al doilea gând a fost că angajații numai chef de mine n-o să aibă înainte de concediu. Am intrat în hol și am văzut-o pe doamna de la ghișeu completând niște tabele, stabilind orele de lucru pentru colegi. – Vă rog, intrați, mi-a spus ea în timp ce-și ridica ochii din hârtii. Nu mai era nimeni pe-acolo, iar eu m-am simțit brusc stânjenită. ”Poate o…
-
Nu se știe niciodată când copiii vor face liniște ca tu să termini paragraful
Am terminat de citit ”Despre scris” a lui Stephen King. Nu intru în detalii, e o carte destul specifică cu tehnici de scriere creativă. Însă ceva mi-a plăcut tare mult și vreau să dau mai departe. Citește mult, scrie mult Este prima regulă de a deveni bun în această meserie. Și ca în orice altă profesie, exercițiul contează foarte mult. Una e să fii educator în primul tău an de învățământ, alta e să fii avut deja vreo 5-6 generații de copii și părinți, pe lângă ei, de gestionat. Una e să faci biscuiți de ieri, alta e să fii făcut de cel puțin 20 de ori cu doi copii…
-
Cadoul ecologic din spatele curții
Ca să fixez contextul, casa unde stau în Portugalia se află într-un cartier rezidențial în afara stațiunii propriu zise. Majoritatea sunt case de vacanțe, inclusiv cea în care stau eu. Adică, oamenii vin ori la final de săptămână, ori le închiriază pentru turiști. Concluzia e că eu nu cunosc pe nimeni în zonă, iar anul acesta, în iunie când am ajuns, era chiar pustiu pe-aici. Ceea ce face relaxarea maximă. Musca nu se-aude, visele horror în care mori și nimeni nu știe de tine aproape reale, iar orice om pe alee o curiozitate în sine. Acum, să revenim Azi, în timp ce copiii se jucau de-a Ronaldo și Messi afară,…
-
Cred că undeva, în univers, planetele se aliniază. Dar nu de capul lor
Sunt Dina și mi se mai spune „Baba Dina”. Pentru că în facultate dădeam în cărți și le povesteam fetelor despre un blond cu ochi albaștri la un drum de seară. Nu știu care era rata de succes, dar se cam făcea coadă la mine la cameră. Semn că nu vorbeam chiar prostii. Cam așa mi-am petrecut copilăria. Dădeam în cărți la toată lumea, cosând vise: cine iubește pe cine, cine pleacă de unde, dacă iau bac-ul, dacă plec la mare. Printr-a șaptea m-am lăsat de carne. Citisem undeva că vegetarienii pot atinge mai ușor starea de zen, nirvana, de a citi în stele și de a-și asculta instinctul. După…
-
Acum da, am înțeles….
Pentru cine a deschis televizorul mai târziu, soțul meu este portughez. Eu sunt româncă din Bacău, el e portughez din Coimbra. Dacă vă pasionează telenovelele sau poveștile de dragoste, puteți citi pe blog povestea noastră. Din 2005 locuim în România. Aici ne-am căsătorit, aici am născut copiii, tot aici i-am botezat. Tot din 2005 toamna am vizitat România de maxim, maxim 10 ori. La mare am fost de vreo 3-4 ori. La munte de alte 3-4 ori. Aș putea să spun că e drăguț, că avem o țară frumoasă, cu oameni ospitalieri. Realitatea e că nouă nu ne-a plăcut. Eu am mai insistat. Ba să mergem în Bucovina, ba în…
S-ar putea să-ți placă și
Alter ego-ul meu masculin
Ora 12 a venit, lumina, în schimb, n-a sosit!
Amândoi în aceeași barcă
-
De aia unii trăiesc 100 de ani
E ora 8 seara și copiii nu se mai dau plecați de la plajă. E un vânt de-mi clănțăne dinții în gură, am rămas singuri pe plajă dar mi-e drag de ei când îi văd cu mucii pân` la brâu de la apa rece ca gheaţa. Semn că se distrează. – Încă 5 minute, mami! – Te rugăăăm! Cum abia au început să se joace singuri, fără să mai strige: – Maaaaamiiiii, o dată la 3 secunde, încerc să prelungesc și eu momentul cât de mult pot. Precum guma aia ”topitoare” de pe vremea comuniștilor, luată pe sub mână de la nișe polonezi din fața Alimentarei. Încă nu mi-e clar…
-
Vara se numără orele pe tabletă și proiectele pe calculator
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] În această perioadă, numită vacanță, în care cafeaua de dimineață se bea ca-n glumea aia de pe Facebook, sub formă de ice coffee, pe la 4 după-amiază, particip fără voia mea la un test de capacitate supranumit – care este nivelul real al răbdării unei mame…
-
Sunt în vacanță. Iar asta chiar îmi ocupă tot timpul
Poate vă întrebați cum se descurcă o mamă singură cu doi copii. Probabil nu vă întrebați că n-aveți de ce, dar știți că eu am tendința asta stranie de a întreba și de a-mi da singură răspunsul. Primul duș după 12 ore pare botez în Apa Iordanului De o săptămână de când sunt singură cu copiii în concediu am reușit să fac un singur duș în timp ce copiii mă strigau, din pat: – Mami, când vii? Închid apa: – Ce spuneți? Mami nu vă aude! Deschid apa că-mi îngheață și ce nu am. Prin stropi de ploaie, ca într-o poveste romantică de vară, aud voci. Închid apa. Ascult. Liniște.…
-
Din cimitirul de fiare vechi, Dacia lui tata mi-a spus așa
Într-o lume în care erau mai multe locuri de parcare decât mașini, nu existau oglinzi retrovizoare pe partea dreaptă și nici centuri de siguranță, mândria familiei noastre era o Dacie 1310, albă, cu numere pare. Bucuria vacanțelor noastre la cort care și acum mă mai urmăresc noaptea, amintindu-mi de ploi torențiale și vecini care sforăie, fericirea ieșirilor la iarbă verde în familie, în miros de mici și bere vor bălăngăni mereu la limita amintirilor plăcute. Iarnă grea e atunci când radiatorul mașinii este îmbrăcat în carton Pentru cei care s-au născut după `89 sau nu au deţinut automobil în anii de glorie ai Republicii, aflați că orice Dacie venea la…
S-ar putea să-ți placă și
Cea mai frumoasă declarație de dragoste
Ce cauți tu în viața mea?
Momentul tatălui de relaxare
-
Nu știu ce simte un om care ajută o mamă singură cu doi copii. Dar vă spune mama ce simte
– Hiuuuu, să ne tragem sufletul și să mai respirăm o dată! După 3 zile și 3 nopți ca-n poveștile cu prinți ce și-au găsit perechea și mame care încă-și mai caută liniștea am revenit și eu, fericită, la rutina de zi cu zi. Altă rutină. Aia în care sunt departe de casă, singură cu copiii. Că pe cealaltă în care eu scriu dimineața la o cană de cafea, iar copiii sunt la școală s-a dus de mult. Drumul spre vacanță durează 12 ore Am plecat acum 5 zile de-acasă, cu un troller, două rucsacuri și doi copii. Nu m-am gândit nici măcar o secundă la ce urma să mă…
