Stil de viață
-
Schimbarea începe din fața casei noastre și-abia apoi apare la televizor
Suntem în aeroport, plecăm în vacanță. Trecem de ultimul control al actelor și ne îndreptăm spre zona de așteptare a avionului, în fața porții. Drumul e de câteva minute, trecem pe lângă hublourile prin care se văd avioanele oprite. E liniște. Suntem puțini oameni, iar cu coada ochiului văd în spatele meu o doamnă mai în vârstă care se apleacă lângă un stâlpișor de separare și așază la baza lui niște pungi mototolite. Întorc capul. Vreau să mă asigur că doamna nu a lăsat voit, în mijlocul drumului, mototol, pungi care-i prisoseau prin geantă. Ba da! Iar greață de lumea asta e puțin spus! – De ce nu puneți gunoiul…
-
Mi-am pierdut inspirația. Dormea pe partea cealaltă a patului
Nu trec prin perioada cea mai prolifică a vieții mele. Abia am făcut 2 săptămâni de când m-am întors din cel mai lung concediu al vieții mele de aproape 2 luni, și încă nu mi-am găsit locul. Încă mai mătur cadavre de păianjeni morți prin asfixiere, încă mai spăl rufe cu miros de nisip, încă mai vânez o bucată de inspirație lăsată la maturat pe masa din bucătărie. Dar cred c-au mâncat-o și pe aia muștele Am intrat într-o stare de letargie și de uitat ca-ntr-o gaură neagră la calculator că și boul ar fi gelos pe mine cu tot cu poarta lui nouă. Nu știu dacă e de la…
-
Unde se încheie încrederea în medic și când devine grup de discuții pe Facebook?
Într-o zi, pe când prinsesem un moment liber între 5 felii de vânătă la grătar și 2 piepți de pui m-am apucat să dau cu degetul pe ecranul telefonului. Și mi-a ieșit în cale postarea unei mămici pe un grup comun de discuții: ”Mămici, sunt însărcinată și mi-a recomandat medicul să iau Aspenter. Mai ia cineva?”. Am empatizat cu ea. Și mie mi-a prescris medicul Aspenter când eram însărcinată cu Andre. Și eu am avut aceleași dubii. Mi se părea că e util oamenilor în vârstă, cu probleme de inimă. Urma să înțeleg, direct de la medicul meu, că este util persoanelor cărora doctorul le prescrie acest medicament. Unde se…
-
E bine în Portugalia, dar tot mai bună-i brânza la noi în țară
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Sunt multe lucruri care-mi plac în Portugalia. De la primul ”Bem vindo!” (Bine ați venit) din aeroport, până la ultimul fir de nisip din părul copiilor mei mă simt precum o îndrăgostită care n-a trecut niciodată de perioada roz a relației. Încă mă fascinează calmitatea oamenilor,…
-
Când femeia nu face nimic, o pune de-o ciorbă și face-o pâine la cuptor
Sunt 4 zile de când am copiii la mama. 4 zile de când nu mai aud: – Mami, mami, mami, mami, mami, mami vreau apă. Acum aud: – Mami, mami, mami, mami, mami…..și totuși nu e nimeni în casă. 4 zile în care n-am făcut nimic. Mi-a cam tremurat mâna când am scris asta. Și vă zic că am făcut și exerciții în fața oglinzii înainte: – Va trebui să zici oamenilor în gura mare că nu ai făcut nimic. Poți să o faci? Dar noi de ce trebuie să facem mereu ceva? Dumnezeu a lăsat 6 zile de muncă și una de pauză. Parcă așa zice la slovă, nu?…
-
Cea mai frumoasă declarație de dragoste
Sunt doi ani de când i-am cunoscut. Au vârsta părinților mei, sunt portughezi, dar locuiesc în România. El a venit cu un proiect care s-a încheiat între timp. Apoi, și-a deschis o afacere pe cont propriu și sper să-i meargă bine. Pentru că merită, merită! Ea l-a urmat. La bine și la rău, nu? În România locuiesc într-un apartament cu două camere. El conduce un Logan, ea nu are mașină. El muncește 8 ore pe zi și ia prânzul întotdeauna acasă, cu soția. Ea îl așteaptă. Vorbește mult, îi este dor nespus de casa ei, de familie, de cafeaua pe care o bea la cafeneaua din colțul străzii din Porto.…
-
Copiii sunt bine
De câte ori îmi las copiii la mama, am nevoie să trec printr-un întreg proces de vindecare. Nu știu când am devenit acel tip de mamă care nu poate pleca nicăieri fără copii după ea. Îmi doresc mereu o bunică care să mă ajute, iar când aceasta vine cu brațele deschise, mă ia cu frison. Săptămâna aceasta am lăsat copiii la mama. Îmi propusesem de mul timp, vorbisem cu mama, cu copiii, toată lumea era pregătită. Mai puțin sufletul meu, copilul meu interior. Peste această săptămână s-a suprapus o nuntă lângă Bacău, la Piatra Neamț. Confirmasem că vin cu copiii, cum altfel? Ce mamă își lasă copiii acasă? Am început…
-
Fericirea în familie e o bătrână cu păr alb și cu mulți ani experiență
Că femeia vine de la coafor și bărbatul de la meci nu mai este o noutate. Că femeile au nevoie să vorbească și să creeze relații sociale, iar bărbații doar de un ziar și ceva liniște în cutia cu nimic, iar nu vă zic cine știe ce informație de ultimă oră. Iar că femeile se așteaptă să ducă ei gunoiul plin ochi, iar ei împăturesc cutia de bere cât să încapă bine-n coș făcându-i vârf reprezintă realitatea majorității cuplurilor din toate timpurile. – Du acum gunoiul, îi strigă ea secerându-l cu privirea și cu nervii săltându-i în creier. – Sigur, iubirea mea, dar de ce te-ai supărat așa? răspunde el…
S-ar putea să-ți placă și
Când viața de cuplu devine o plăcintă cu roluri sociale
Pariul din tren
Băiatul care aduce flori
-
Suntem o țară din lumea a treia? Nu, nu suntem!
M-am întâlnit mai de mult cu o prietenă care locuiește acum în Angola. – Cum e acolo, am întrebat-o cu un vis ascuns în suflet, de-a vizita la un moment dat Africa. – Acum e criză de ulei. Până acum a fost la zahăr. Ne-am obișnuit. – Cum adică criză? o întreb curioasă, năvălindu-mi, brusc, în minte toate crizele pe care le-am trăit, copil fiind: criză de unt, de ulei, de lapte, de carne, de fructe, de zahăr și pâine pe cartelă. O fi la fel cum era și la noi? Și la ei se stă la rând? Copiii lor ce mănâncă? Cum se descurcă fără ulei? Mama gătea cu…
-
Prietenia mea pierdută. Prietena din mine regăsită
În 2015 am suferit cumplit după o prietenie pierdută. Atât de mult încât luni întregi m-am întrebat: oare am greșit eu cu ceva? Să-i spun? Și ce să-i spun? Cum să-i explic ceva ce ea probabil nu va înțelege? Că dacă ar fi înțeles, cu siguranță n-ar fi făcut. O să-i spun Irina, dar poate purta orice alt nume. Irina este portugheză, mai mare decât mine cu câțiva ani. Are doi copii și-l iubește pe Andre ca pe propriul ei fiu. Locuiește într-o casă frumoasă, este soția unui expat și atunci când nu se ocupă de copii acasă, face voluntariat la diferite organizații românești și internaționale. Pentru mine este un…
