Stil de viață
-
Te lepezi de Satană?
Da, mă lepăd. Normal că mă lepăd Și totuși….. De câte ori nu ați promis că vă lăsați de fumat și n-ați rezistat mai mult de câteva zile și iar v-ați apucat? De câte ori n-ați zis că nu mai țipați la copii și nu v-a ținut decât câteva ore? De câte ori nu v-ați spus că asta e ultima oară când acceptați să vă vorbească urât și tot l-ați iertat și a doua și a treia oară? De câte ori n-ați jurat că de data asta nu mai permiteți nimănui să vă facă să suferiți și tot ați lăsat ușa deschisă să vă intre oricine în suflet? Satana nu…
-
Ce urmează când ți-ai îndeplinit obiectivele?
M-am trezit de dimineață cu o durere îngrozitoare de cap. Pentru mine, durerea de cap reprezintă, fizic, că nu am mâncat suficient și emoțional, că sunt cu totul în cap, mă provoacă diverse gânduri și nu am claritate. După ce am dus copiii la școală și am mâncat o banană, cu altă ocazie am să vă povestesc și despre provocările mele alimentare, am decis să mă duc la Mănăstirea Cernica ca să mă pot liniști cu capul. Să nu credeți c-a fost simplu pentru creier să accepte că îl pun pe pauză! A început să-mi spună că am treburi acasă, că am facturi de făcut și emailuri de răspuns, că…
-
Viața mea ar fi mai fericită dacă….
Zilele trecute eram în mall și-am intrat într-un magazin să-mi cumpăr un rimel. Mai aveam vreo 3 acasă, dar zic, un rimel în plus nu strică. Și cum stăteam eu așa cu 3 rimeluri acasă și cu ochii după altul, se aude în spatele meu o doamnă vorbind la telefon: – Cum? Cea care avea cancer de piele și trebuia operată….? Pauză. 3 secunde au părut o eternitate. – Doamne…..! se aude în continuare. Cum așa? Și au rămas copiii ăia fără mamă…..Nu înțeleg, trebuia operată….. Vă jur că în momentul ăla, ce să-mi mai trebuiască rimel, că numai de aer mai aveam nevoie și atât! Brusc, m-am simțit, la…
-
Ceea ce ne dorim la copiii noștri începe cu a face pentru noi înșine
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Una dintre preocupările majore în ceea ce privește copiii mei astăzi este relația lor cu cei din jur. Dacă atunci când erau mici copii am fost concentrată pe programul de masă și somn sănătos, iar mai apoi pe acomodarea la școală și programul de lucru, astăzi,…
-
Singurătatea îți amintește că nu ești singur niciodată
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text columns=”” column_min_width=”” column_spacing=”” rule_style=”” rule_size=”” rule_color=”” hue=”” saturation=”” lightness=”” alpha=”” content_alignment_medium=”” content_alignment_small=”” content_alignment=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” sticky_display=”normal,sticky” class=”” id=”” margin_top=”” margin_right=”” margin_bottom=”” margin_left=”” fusion_font_family_text_font=”” fusion_font_variant_text_font=”” font_size=”” line_height=”” letter_spacing=”” text_transform=”” text_color=”” animation_type=”” animation_direction=”left” animation_color=”” animation_speed=”0.3″ animation_delay=”0″ animation_offset=””] Singurătatea este o stare incomodă pentru muți dintre noi. Îmi amintesc când…
-
E mai sănătos să te ocupi de probleme înainte ca ele să apară
Așa spune unul dintre mesajele din Cutia Pandorei. Unul din multele mesaje pe care le-am scris nu ca să le spun oamenilor cum trebuie să facă, ci, din contră, să îi provoc și să mă provoc să gândim dincolo de propriile limite, să ieșim din zona de confort. Pentru cine vrea, desigur. Ieșirea din zona de confort e soră cu Drumul Golgotei, este transformațională, schimbă la propriu întregi legături neuronale, principiii și moduri de lucru, și nu e pentru toată lumea. Unii nu pot, alții nu vor. Și trebuie să le acceptăm tuturora limitele. Dar cum eu cred cu tărie că fericirea și împlinirea stă dincolo de zona de confort…
S-ar putea să-ți placă și
Acum și aici
Mai bine să râdem, că de plâns suntem sătui
Toate poveștile au Mamba lor
-
Foarte, foarte rău și foarte, foarte bine nu durează foarte, foarte mult!
Poate că nu o să vă vină să credeți dar vorba asta am auzit-o la o femeie simplă de la țară, dintr-un sat cu nu mai mult de 20 de case din care jumătate părăsite. – Dina, 2 ore dacă stai pe stradă, nu vine nimeni! Nu ai cu cine vorbi! De acolo de unde vin eu, toată lumea aleargă după foarte, foarte bine! De teama lui foarte, foarte rău! Ea, în schimb, mi-a declarat-o în contextul lui foarte, foarte rău! Cu așteptarea continuă măcar a unui foarte bine! Iar dacă ar fi să trag linie sub această ecuație, v-aș întreba: cine e mai aproape de realitate? Fericiți cei săraci…
-
5 pași către un copil calm și echilibrat
Sunt convinsă că știți momentele acelea când ai făcut noapte albă din cauză că cel mic nu vrea să doarmă sau îi crește un dinte sau îi era prea cald cu pătura și prea frig fără, iar a doua zi ai vrea să-și vinzi un rinichi pentru 2 ore legate de somn, dar nu apuci că ai de făcut un mic dejun, să te joci de-a polițistul sau bătaie cu pernele, cafeaua a rămas demult pe masă, iar în timp ce cu o mână îți sprijini pleoapele și cu alta bați cărțile de Uno, în decor se aude vesel: – Mamiii, mergem azi în parc? Și mergi în parc, că…
-
Am eșuat, m-am ridicat și am luat-o de la capăt
Săptămâna trecută am închis Piazzetta. V-am mai povestit aici de acest spațiu al inimii mele în care am investit foarte mulți bani, timp și energie pentru a face un loc unde să mă întâlnesc cu mamele, așa cum visam de ani de zile. Dacă s-ar fi întâmplat asta acum 3 luni, probabil că aș fi intrat într-o mare depresie. Doar că acum 3 luni eram deja într-un fel de altă depresie și cred că Universul a amânat deznodământul ca să mă ia ușor. Când am ajuns în locație ca să închid contractul cu proprietarul, m-a luat un pic tristețea de a-mi lua adio de la un vis pe care nu…
-
Spune-mi ce muzică ascultai în adolescență ca să-ți spun ce tip de adult ești
În procesul meu de rescriere a programului de funcționare cu scopul de a nu mai trăi în pattern-uri și în lipsa de încredere care mă epuiza și mă scotea din ritm a fost să fac pace cu copilul din mine. Pe copilul din mine îl cheamă Ionela și am renunțat la el când am plecat la facultate în București unde am ales să mă cunoască lumea după al doilea nume, respectiv Dina. Cei rămași acasă mă știau de Ionela, cei care mă cunoșteau pentru prima dată mă știau de Dina. Ușor, ușor, în câțiva ani, Ionela a început să dispară aproape cu totul, făcându-i loc Dinei, tânăra care dădea impresia…
