-
Copiii sunt ce e mai bun pe lumea asta
Acum câteva săptămâni am petrecut împreună cu o familie de prieteni un weekend în afara casei. Noi cu cei doi copii relativ mici ne-am pregătit cu jocuri, mâncare, gustări, fructe, haine de 3 feluri de ziceai c-am plecat o săptămână în holospațiu și nu doar pentru o noapte, 200 km mai la sud de București. Prietenii noștri au venit cu copilul adolescent și toate exercițiile de relaxare și coborâre în undele alfa realizate cu succes. Pe drum, copiii noștri au mâncat, au dansat, s-au certat de la o jucărie, apoi două, au împrăștiat covrigii, unul a plâns după sticla de apă, celălalt i-a ascuns-o, iar au dansat, s-au împăcat, și-apoi,…
S-ar putea să-ți placă și
Încurajați-vă copiii să-și trăiască propria viață
Cum îi ajutăm pe copii să nu mai mintă?
Dinte pentru dinte….
-
Arma secretă a părinților, a lui Batman, Superman și a cui mai vreți voi că toți câștigă la final
Știți ce e cel mai aiurea când două mame s-au întâlnit în colțul din spate al casei, alergate de copiii care joacă prinselea, care stau pitite și-și povestesc ultimele crize? O a treia pe care când o întrebi plină de compasiune: – Și copiii tăi tot așa fac? Ea îți răspunde, zâmbind: – Nu, ei sunt bine. Haha, păi și la noi la fel, tu ce credeai? Glumeam și noi și nici ascunse nu stăm și nici înghețată încuiate în baie nu mâncăm Nu neg, poate că Duhul Sfânt și-a ales niște predecesori, părinți cu copii, ALEȘII care ne vor sta drept exemplu și după care se vor mai scrie…
-
Prietena mea cea mai bună
Acum 7 ani, când am devenit prima dată mamă n-aveam nici cea mai mică idee cum urma să fie. Sora mea avea deja 3 copii, locuia în acelaşi oraş cu mine și din afară ai fi putut crede cu ușurință că m-ar fi putut pregăti pentru etapa în care urma să intru. Apoi, o aveam pe nașa noastră de cununie, și ea mamă de un copil, apoi era mama mea și îl aveam pe soțul meu care îmi era mereu aproape. Am citit ceva cărți, mai citeam una alta pe un site cu bebeluși însă când m-am întors acasă pentru prima dată cu Andre în brațe, de departe eram cea…
-
Tati e în spațiul lui, să nu-l deranjăm!
Ori că m-am născut dimineață, ori de la prea multă cafea sau poate vreo gură de vin scăpată fără să știu în sarcină, ceva sigur s-a produs ca să-mi nu-mi priască zilele de duminică de când mamă m-am făcut. Știți voi, ziua aia de duminică, pe care până și Dumnezeu a petrecut-o plimbându-se pe-un norișor, vizitând câmpurile de meri înfloriți, ar trebui să fie universal relaxantă pentru toată lumea. Copiii să se joace în liniște, soțul să pregătească masa, iar mama să se relaxezi în cadă, cu o carte și-o cafea bună. Nu 5 minute, nici 6 sau 7, ci o zi întreagă de duminică. N-ai să vezi așa ceva!…
-
Sunt cea mai bună mamă pentru copiii mei!
Când n-o să mai fie despre sinceritate acest blog, îl voi închide și mă voi apuca de altceva. Până atunci, nu am să vă mint spunându-vă că a fost cea mai frumoasă, calmă și relaxantă săptămână din viața mea. A nins nebunește, s-au închis școlile, am rămas blocată în casă alături de copii și fără soț acasă. Atât de singură cu toate treburile de mamă și mai apoi de mine ca om, copil și ce-oi mai fi printre, încât orice minut liniștit la 12 noaptea mi s-a părut singura confirmare că mai pot și încă nu am clacat cu totul. La mijlocul săptămânii m-a luat răceala. Nopțile le-am dormit greu…
-
Nu vă mai bateți copiii!
Nu știu câți dintre voi își bat copiii, dacă-și bat copiii, sper să nu, sper că data aia când le-ați dat o palmă la fund să fi fost doar o scăpare care nu s-a mai repetat. Iar în cazul în care considerați totuși că bătaia e ruptă din rai, faceți un simplu exercițiu de imaginație: sunteți legați de mâini și de picioare iar cineva vă bagă cu forța pe gât linguri cu ciorbă. Și pentru că refuzați, că ciorba nu e pe gustul vostru luați o palmă la fund ca să nu vă mai moftoriți și data viitoare. Nu v-am convins? Vă mai dau un exercițiu de imaginație: sunteți în…
-
Cum e să nu mergi dimineața la serviciu? Cam așa….
Cine mă cunoaște știe că dacă vreau, pot vorbi mult, foarte mult, enorm de mult. Iar dacă mă prinzi după o zi din aia în care nu am vorbit cu nimeni la telefon, iar bărbatu mi-e plecat de-acasă în delegație, s-ar putea să cadă pe tine păcatul să-mi fii receptor pentru cele 23 000 de cuvinte nevorbite într-o singură zi. Dar dacă vrei să mă faci să tac, întreabă-mă atât: – Tu cu ce te mai ocupi? Brusc, am ajuns la capătul celor 23 000 de cuvinte. Și să vă explic de ce. În primul rând, mă ocup de copii. Când copiii sunt la școală, scriu. Când nu scriu, lucrez…
S-ar putea să-ți placă și
După o săptămână de stat în casă, ne-am cadorisit cu o ieșire din casă. 2 ore pregătirea. 1 oră ieșirea.
Un uscător nu vine niciodată singur. Aduce o casă liberă de haine la uscat, o canapea liberă de haine la călcat și o mamă liberă la relaxat
Am eșuat, m-am ridicat și am luat-o de la capăt
-
Copiii în fața ecranelor: Fetița cu chibrituri a lumii moderne
Nu cred să fie ceva mai provocator în educația copiilor noștri de astăzi, cum e accesul la tehnologie. M-am tot dus la cursuri, conferințe, am ascultat discursurile multor profesioniști, eu, la rândul meu am citit mult și dau cursuri pe tema dezvoltării creierului la copii și accesul la tehnologie pentru ca la final toată lumea să spună același lucru: – Până la 3 ani copiii nu ar trebui să stea absolut deloc în fața ecranului (în perioada aceasta se dublează dimensiunea creierului, se formează cele mai multe legături neuronale și este descoperit științific că acestea se creează cel mai bine prin interacțiune vie, unu la unu) – Undele transmise de…
-
Are mama doi copii, unul mai diferit ca altul
Zilele trecute eram într-un magazin și în timp ce îi căutam ciorapi lui Beti aud dinspre niște rafturi: – Nu mai plânge măi, n-auzi? Ce tot ai? La câțiva pași de mine, un tată cu un copil în brațe împingea un căruț de gemeni. Unul era liniștit, celălalt mai rebel făcea scandal. Mama cumpăra în grabă sticle de apă și body-uri. De când sunt și eu mamă cu doi copii acasă, diferiți precum soarele și luna, nu mai îmi dau cu părerea și mă abțin să trag concluzii. Mi s-au părut doi părinți obosiți, în criză de timp și fără răbdare. Nu-s de condamnat. Numai eu știu cu câtă răbdare…
-
Un nou început
M-am întâlnit zilele trecute cu o prietenă care caută în disperare o școală bună pentru copilul ei. Și-mi povestea c-a primit de la câteva persoane o recomandare bună la una dintre școlile din zona ei și s-a dus să vorbească cu respectiva învățătoare. A intrat în timpul orelor în școală fără nici o problemă. S-a dus la secretariat, s-a interesat de clasa respectivei învățătoare, fără nici o problemă. Putea fi o mamă în căutarea unei școli bune, putea fi un părinte care voia să-și regleze conturile în mod personal cu un cadru didactic, putea fi un soț care să-și omoare soția, angajată la școală, putea fi oricine, să facă orice.…
S-ar putea să-ți placă și
De ce mai pleci dacă ți-e rău?
Mirajul libertății când telefonul ți-a rămas acasă
Ce bine e la noi acasă!
