-
Iubirea nu e prea mult. Iubirea e sau nu e.
Am auzit astăzi pe cineva spunând într-un podcast: eu nu cred să fie cineva care să iubească un om așa de mult cum mă iubește ea pe mine. Mi se pare că mă iubește prea mult! Ce să vă spun? Mi-a căzut cerul în cap! Uneori, chiar am impresia că atâta vorbesc de Univers că anume mi le așează în față, poate, poate, facem și noi mai bine data viitoare. Acest ”mă iubește prea mult” m-a propulsat instant acum 20 ani într-una dintre cele mai umilitoare situații în care am putut să mă pun singură în relație cu iubitul meu de atunci. În timp ce el era plecat cam toată…
-
Tu vrei să fii fericit?
L-am ascultat ieri pe Cătălin Botezatu care la întrebarea – ce îi lipsește, a răspuns că fericirea. Că nu e fericit și că ar da toți banii, faima și averea la schimb cu cineva care să-l aștepte acasă pentru cine este ca om: cu reușite și eșecuri, și nu pentru ce poate oferi material. O să spuneți că e simplu să vorbești când ai totul. Din experiența omului care dă impresia că nu-i lipsește nimic ca să fie fericit, am ajuns la concluzia că fericirea nu e o stare continuă de împlinire. Se spune că numai pe lumea cealaltă vom fi demni de așa realizare. Fericirea e un moment acum…
-
Foarte, foarte rău și foarte, foarte bine nu durează foarte, foarte mult!
Poate că nu o să vă vină să credeți dar vorba asta am auzit-o la o femeie simplă de la țară, dintr-un sat cu nu mai mult de 20 de case din care jumătate părăsite. – Dina, 2 ore dacă stai pe stradă, nu vine nimeni! Nu ai cu cine vorbi! De acolo de unde vin eu, toată lumea aleargă după foarte, foarte bine! De teama lui foarte, foarte rău! Ea, în schimb, mi-a declarat-o în contextul lui foarte, foarte rău! Cu așteptarea continuă măcar a unui foarte bine! Iar dacă ar fi să trag linie sub această ecuație, v-aș întreba: cine e mai aproape de realitate? Fericiți cei săraci…
S-ar putea să-ți placă și
Cum liniștesc copilul în criză
Serbarea, examenul maturității părintelui
Doar părul, părul din ochi rămâne
-
În căutarea partenerului perfect
Mă uitam zilele trecute la un filmuleț pe internet unde se punea întrebarea cum ne dăm seama dacă omul de lângă noi este partenerul perfect. Cum știm dacă ne-am căsătorit sau urmează să o facem cu omul care ne va împlini. De când citesc în Tarot, foarte multe persoane vin și mă întreabă dacă le este menit să rămână până la adânci bătrâneți cu omul de lângă ei. Și de fiecare dată le întreb același lucru: Tu vrei? Pentru că înainte să aștepți vreun răspuns de la vreun for divin, este absolut fundamental să te întrebi pe tine ce vrei, ce aștepți, ce te face fericit alături de omul de…
-
Am eșuat, m-am ridicat și am luat-o de la capăt
Săptămâna trecută am închis Piazzetta. V-am mai povestit aici de acest spațiu al inimii mele în care am investit foarte mulți bani, timp și energie pentru a face un loc unde să mă întâlnesc cu mamele, așa cum visam de ani de zile. Dacă s-ar fi întâmplat asta acum 3 luni, probabil că aș fi intrat într-o mare depresie. Doar că acum 3 luni eram deja într-un fel de altă depresie și cred că Universul a amânat deznodământul ca să mă ia ușor. Când am ajuns în locație ca să închid contractul cu proprietarul, m-a luat un pic tristețea de a-mi lua adio de la un vis pe care nu…
-
Lasă să plece oamenii care nu sunt pregătiți să te iubească
Anthony Hopkins spunea: ”Lasă să plece oamenii care nu sunt pregătiți să te iubească. Acesta este cel mai greu lucru pe care va trebui să-l faci vreodată în viața ta și va fi, de asemenea, cel mai important lucru. Nu mai avea conversații dificile cu oameni care nu vor să se schimbe. Nu mai apărea pentru oamenii care nu au niciun interes în prezența ta. Știu că instinctul tău este să faci tot ce poți pentru a câștiga aprecierea celor din jur, dar este un impuls care îți fură timpul, energia, sănătatea mentală și fizică. Când începi să lupți pentru o viață cu bucurie, interes și angajament, nu toată lumea…
-
Cum e corect: soțul ajută sau face pur și simplu?
Ani de zile m-a urmărit povestea asta cu soțul care nu ajută la treburile casei, ci le face pentru că și casa e parte din responsabilitatea lui așa cum e și jobul, fotbalul sau mașina. Sigur ați auzit de femei care spuneau că au fost ajutate de soții lor la curățenie sau cu dusul copiilor la școală, și femei care le corectau, spunându-le că soțul nu ajută, ca și cum nu e treaba lui casa și copiii, dar de data asta a făcut o excepție. Ci, din contră, soțul face curățenie și duce copiii la școală ori de câte ori este posibil. Mult timp mi s-a părut o chestiune doar…
-
Rolul tatălui în dezvoltarea copiilor
Scriam acum câțiva ani despre această întâmplare după care am primit comentarii că în spatele unui copil educat stă și un tată care și-a făcut treaba! Am declarat mereu că una dintre credințele mele e că fiecare părinte are rolul lui în educația copilului. Nu vorbesc acum de excepții și minorități, dar copilul se naște din mama care vine cu emoția și tata care vine cu acțiunea. Fără să se excludă una pe alta. Yin și Yang. Cerul și Pământul. Tatăl și Mama. Am în jurul meu exemple multiple, atât de familii clasice, parteneri căsătoriți cu copii, din care fac și eu parte, am prietene divorțate unde tatăl are libertate…
-
Răspunsurile vin din sinceritate
La una dintre edițiile Petrecerii mamelor care își fac timp pentru ele în care prietena mea, Monica și-a lansat proiectul How to handle 40s, și în care am fost invitată să povestesc despre Destin de mamă după 40 ani, cum se schimbă viața de mamă când copiii se fac mari și noi rămânem cu amintirile, o serie de invitate au venit la final, la mine, să mă felicite pentru curajul de a vorbi sincer despre provocările din viața mea de familie. Inițial, mi-a venit să spun, dar cred că am și spus, de fapt: – Auleu, da ce-am zis? Și instant, mi-am făcut un scan la toată informația pe care…
S-ar putea să-ți placă și
Mamele singure sunt eroine
Nu vezi nimic schimbat la mine?
Ce nu i-am spus bărbatului
-
Să crezi în nebunia celuilalt e cea mai frumoasă dovadă de iubire
Am avut această revelație în călătoria noastră din Africa. Sunt ani de zile în care mi-am dorit enorm de mult să fac safari, să simt sălbăticia, să cunosc oameni și civilizații noi, să mă las îmbiată de preparate culinare diferite. Viața mea e definită prin dorința de a cunoaște, în termeni mai puțin ortodocși se numește lăcomie. Cunoaștere prin experiență. V-am mai povestit pe aici, că din acest motiv nu am excelat la școală. Am trăit ani de zile cu impresia că sunt mediocră, chiar slabă și că nu pot mai mult, în contradicție cu ceea ce îmi spunea intuiția că orice e posibil. Să scriu cărți, să ajung în…
