-
Zâmbetul nu se vede, dar dincolo de mască, se aude glasul!
Cred că s-ar fi întors în mormânt șefa de la parentingul modern dacă ar fi văzut ieri cum au fost ”împrieteniți” copiii cu clasele de studiu. E deja istorie povestea cu intratul în clasă a părintelui, așteptatul lângă ușă și îmbrățișarea de despărțire mai lungă de 2 minute. Dacă mi-ar fi spus careva acum 1 an, pe când stăteam cu fii-mea în brațe plângând pe holurile grădiniței că ar vrea să intre dar nu prea, că la pregătitoare nici măcar nu voi putea s-o conduc în clasă și nici măcar nu o va vedea pe doamna învățătoare la moacă, i-aș fi spus că fabulează, iar eu sigur plecam pe câmpii…
-
Mamelor din lumea-ntreagă: școala e ultimul stres când empatia s-a dus pe apa sâmbetei!
Știți de ce la războaie se duceau, cu puține excepții, doar bărbații? Nu pentru că erau mai puternici sau mai îndemânatici la arme, nici mai pricepuți la mânat calul sau pus bombe, ci pentru că dacă erau chemate femeile, s-ar fi amânat războaiele până în zilele noastre, că s-ar fi certat între ele cine-și crește copilul mai bine. S-ar fi dus naibii împărțirea lumii, eliberarea sclavilor și descoperirea de noi teritorii. – Cum fată să-l trimiți la școală pe timpul războiului? Eu am chemat-o pe soacră-mea la mine, să se ocupe ea. Mai bine acasă, decât cine știe ce pe ce coclauri să umble, fără mine. Să-l mai tragă și…
-
Ultima zi de școală acasă, prima zi de trezit fără doamna în casă!
De departe cel mai neobișnuit sfârșit de an școlar a fost cel al școlii on line de anul acesta. L-am așteptat ca o zi frumoasă de primăvară după o iarnă grea, ca un răsărit de soare după o noapte tristă, ca un copil abia născut după zeci de ore de travaliu. După 3 luni de stat în casă cu copiii, abia am așteptat să mai vină încă 3 luni de stat în casă cu copiii! Ultima zi de școală acasă, prima zi de trezit fără doamna învățătoare în casă! Nu cred să existe ceva care să egaleze într-un fel stresul pe care l-am simțit în toată perioada aceasta în care…
-
Școala on-line și munca de-acasă: Pendulez între cel mai indisponibil părinte și cel mai ineficient angajat!
Cred că la final de pandemie, când în septembrie (să sperăm că) se vor redeschide școlile, se vor vedea cu adevărat consecințele pe plan emoțional al părinților care s-au ocupat de școala on line acasă. Cei care vor arăta aproape la fel ca în februarie 2020, care vor vorbi coerent și vor staționa mașinile corespunzător pe linia parcării sunt cei care au continuat să lucreze de la birou, școala on line fiind o comedie de groază, povestita seara, acasă. Cei cu cearcănele cât borcanele, fețele căzute pe post de mop, privirea încețoșată, comunicarea greoaie, filtrându-se totul prin tabla înmulțirii, unități de măsură și cuvinte cu înțeles asemănător și diferit vor…
-
Mama care și-a uitat copilul la școală
Nu știu cum stați voi cu nervii, dar eu, uneori, dar doar uneori, vorbesc singură, plec după pâine și mă întorc cu șervețele umede, mă roagă copiii să le fac ceai și e gata după 2 zile, iar soțul meu e plecat de-acasă și-am uitat unde s-a dus. Sper să nu citească asta că iar o să-mi scotă ochii că sunt atât de aeriană că nici măcar nu sunt atentă la ce vorbește cu mine. Ceea ce nu este deloc adevărat! Sunt foarte atentă, doar că am multe idei în cap și uneori, se mai ocupă locurile, iar câteva informații rămân pe dinafară. Important e că știu că e plecat…
-
Fă ce zice mama, nu ce face mama
Vecina mea de vis a vis nu dă bună ziua. Când ne-am mutat în cartier și-am salutat-o prima dată, cuvintele mi-au zburat în aer ca un pârț neașteptat, care te face să te simți extrem de prost și nu știi cum să dispari mai repede din peisaj. La ce bun atâta educație? Asta e problema cu cei care nu răspund la salut – în dorința de a fi cumsecade, tot tu te simți aiurea că lumea nu știe să bâiguie un ”bună ziua”. Ca și cum tu te bagi cu bocancii în viața lor fără să te întrebe nimeni nimic. Ca și cum tu ai o problemă, și nu ei…
-
Toamna e atunci când începe școala, se coc strugurii și închid aerul condiționat din bucătărie
Ca orice cuplu trecut de prima tinerețe, cu suficientă experiență cât să evite discuțiile de tipul: – Tu niciodată nu cumperi pâine în casă! sau – Iar ai fost la coafor și-ai cheltuit jumătate din bugetul casei? care să pună mai presus de orice liniștea familiei, înțelegerea și gustul cafelei băută în doi de dimineață, nu-și găsește armonia până dopul de la pasta de dinți nu este înfiletat după fiecare utilizare, coșul de gunoi dus din proprie inițiativă și răspunsul nu este corect dat la întrebarea copilului: – La noi când vine toamna? – Pe 1 septembrie, am răspuns eu ca la ora de geografie unde abia am trecut clasa…
S-ar putea să-ți placă și
Vacanță în Grecia cu velierul
Cum ne putem apăra în fața conflictelor
Conectare la nivel superior
-
Lăsați copiii să învețe ce își doresc ei și nu ce vă doriți voi pentru ei
Când s-a anunțat la școală la copil că opționalul de engleză avansat are numai 15 locuri și că înscrierea se face pe principiul ”primul venit, primul servit” a picat netul în cartier vreo 2 ore, iar serverele școlii s-au blocat mai ceva ca ale ANAF-ului când se depun declarațiile pe venit. O întreagă isterie despre cursuri, școli și programe de vară unde copilul devine vorbitor de limbă engleză cel puțin nativ. Că în ziua de azi, toți copiii au părinții prezenți acasă, iubire cu nemiluita, înțelegere și acceptare cât cuprinde, jocuri libere și distracție în natură, bunici disponibili și mâncare sănătoasă. E totul un paradis și numai engleza le lipsește.…
-
Ca să fie bine la școală, trebuie să fie bine acasă
Să fie vreo 2 luni de când am scris De ce copilul meu nu participă la Comper și cam tot atât de când tot mă gândesc: – Ce-oi fi făcut, Doamne, de-a luat copilul meu singurul din clasă 100 de puncte la matematică. Ba mai mult decât atât, zilele trecute a venit cu o kendamă și un set de culori din partea clasei și un zmeu din partea școlii pentru rezultate deosebite. Vă spun tare sincer că nu mă laud, ci doar încerc să înțeleg, ca orice părinte cu încă un copil ce urmează să meargă în curând la școală, dar mai ales ca fost elev cu traume majore în…
-
Un nou început
M-am întâlnit zilele trecute cu o prietenă care caută în disperare o școală bună pentru copilul ei. Și-mi povestea c-a primit de la câteva persoane o recomandare bună la una dintre școlile din zona ei și s-a dus să vorbească cu respectiva învățătoare. A intrat în timpul orelor în școală fără nici o problemă. S-a dus la secretariat, s-a interesat de clasa respectivei învățătoare, fără nici o problemă. Putea fi o mamă în căutarea unei școli bune, putea fi un părinte care voia să-și regleze conturile în mod personal cu un cadru didactic, putea fi un soț care să-și omoare soția, angajată la școală, putea fi oricine, să facă orice.…
