-
E mai sănătos să te ocupi de probleme înainte ca ele să apară
Așa spune unul dintre mesajele din Cutia Pandorei. Unul din multele mesaje pe care le-am scris nu ca să le spun oamenilor cum trebuie să facă, ci, din contră, să îi provoc și să mă provoc să gândim dincolo de propriile limite, să ieșim din zona de confort. Pentru cine vrea, desigur. Ieșirea din zona de confort e soră cu Drumul Golgotei, este transformațională, schimbă la propriu întregi legături neuronale, principiii și moduri de lucru, și nu e pentru toată lumea. Unii nu pot, alții nu vor. Și trebuie să le acceptăm tuturora limitele. Dar cum eu cred cu tărie că fericirea și împlinirea stă dincolo de zona de confort…
-
Foarte, foarte rău și foarte, foarte bine nu durează foarte, foarte mult!
Poate că nu o să vă vină să credeți dar vorba asta am auzit-o la o femeie simplă de la țară, dintr-un sat cu nu mai mult de 20 de case din care jumătate părăsite. – Dina, 2 ore dacă stai pe stradă, nu vine nimeni! Nu ai cu cine vorbi! De acolo de unde vin eu, toată lumea aleargă după foarte, foarte bine! De teama lui foarte, foarte rău! Ea, în schimb, mi-a declarat-o în contextul lui foarte, foarte rău! Cu așteptarea continuă măcar a unui foarte bine! Iar dacă ar fi să trag linie sub această ecuație, v-aș întreba: cine e mai aproape de realitate? Fericiți cei săraci…
S-ar putea să-ți placă și
5 pași către un copil calm și echilibrat
Fețele fricilor formidabile
De ce copilul meu nu participă la Comper
-
5 pași către un copil calm și echilibrat
Sunt convinsă că știți momentele acelea când ai făcut noapte albă din cauză că cel mic nu vrea să doarmă sau îi crește un dinte sau îi era prea cald cu pătura și prea frig fără, iar a doua zi ai vrea să-și vinzi un rinichi pentru 2 ore legate de somn, dar nu apuci că ai de făcut un mic dejun, să te joci de-a polițistul sau bătaie cu pernele, cafeaua a rămas demult pe masă, iar în timp ce cu o mână îți sprijini pleoapele și cu alta bați cărțile de Uno, în decor se aude vesel: – Mamiii, mergem azi în parc? Și mergi în parc, că…
-
În căutarea partenerului perfect
Mă uitam zilele trecute la un filmuleț pe internet unde se punea întrebarea cum ne dăm seama dacă omul de lângă noi este partenerul perfect. Cum știm dacă ne-am căsătorit sau urmează să o facem cu omul care ne va împlini. De când citesc în Tarot, foarte multe persoane vin și mă întreabă dacă le este menit să rămână până la adânci bătrâneți cu omul de lângă ei. Și de fiecare dată le întreb același lucru: Tu vrei? Pentru că înainte să aștepți vreun răspuns de la vreun for divin, este absolut fundamental să te întrebi pe tine ce vrei, ce aștepți, ce te face fericit alături de omul de…
-
Am eșuat, m-am ridicat și am luat-o de la capăt
Săptămâna trecută am închis Piazzetta. V-am mai povestit aici de acest spațiu al inimii mele în care am investit foarte mulți bani, timp și energie pentru a face un loc unde să mă întâlnesc cu mamele, așa cum visam de ani de zile. Dacă s-ar fi întâmplat asta acum 3 luni, probabil că aș fi intrat într-o mare depresie. Doar că acum 3 luni eram deja într-un fel de altă depresie și cred că Universul a amânat deznodământul ca să mă ia ușor. Când am ajuns în locație ca să închid contractul cu proprietarul, m-a luat un pic tristețea de a-mi lua adio de la un vis pe care nu…
-
Spune-mi ce muzică ascultai în adolescență ca să-ți spun ce tip de adult ești
În procesul meu de rescriere a programului de funcționare cu scopul de a nu mai trăi în pattern-uri și în lipsa de încredere care mă epuiza și mă scotea din ritm a fost să fac pace cu copilul din mine. Pe copilul din mine îl cheamă Ionela și am renunțat la el când am plecat la facultate în București unde am ales să mă cunoască lumea după al doilea nume, respectiv Dina. Cei rămași acasă mă știau de Ionela, cei care mă cunoșteau pentru prima dată mă știau de Dina. Ușor, ușor, în câțiva ani, Ionela a început să dispară aproape cu totul, făcându-i loc Dinei, tânăra care dădea impresia…
-
Lasă să plece oamenii care nu sunt pregătiți să te iubească
Anthony Hopkins spunea: ”Lasă să plece oamenii care nu sunt pregătiți să te iubească. Acesta este cel mai greu lucru pe care va trebui să-l faci vreodată în viața ta și va fi, de asemenea, cel mai important lucru. Nu mai avea conversații dificile cu oameni care nu vor să se schimbe. Nu mai apărea pentru oamenii care nu au niciun interes în prezența ta. Știu că instinctul tău este să faci tot ce poți pentru a câștiga aprecierea celor din jur, dar este un impuls care îți fură timpul, energia, sănătatea mentală și fizică. Când începi să lupți pentru o viață cu bucurie, interes și angajament, nu toată lumea…
-
Cu cât puterea e mai mare, cu atât e nevoie de mai mult timp să germineze
Nu știu dacă există această vorbă consemnată pe undeva de cineva, dar sigur e adevărat când spunem: cu cât puterea e mai mare, cu atât e nevoie de mai mult timp să germineze. Exemplul cel mai simplu este sămânța de tisă, un conifer, care este aproape identică în dimensiune cu sămânța de floarea soarelui. Pe când florii soarelui îi ia câteva luni să ajungă la maturitate, tisei îi ia aproximativ 10 ani să ajungă la aceeași dimensiune datorită profunzimii și complexității procesului și ritmului ei. Acest lucru, însă, o va ajuta să trăiască aproximativ 500 ani, comparativ cu floarea soarelui de numai un anotimp. (sursă: Cheile Genelor) Același lucru putem…
-
Vacanța de vară a copiilor, ce facem cu ea?
S-a terminat școala și nu știu dacă să mă bucur sau să plâng. Pe de o parte, este minunat să nu mă mai trezesc cu noaptea în cap, să mă asigur că am ce le pune la pachet, că au uniformele curate, temele făcute, proiectele terminate, cărțile citite, culorile ascuțite, ghiozdanul pregătit, și să nu care cumva să plec cu 2 minute mai târziu din casă pentru că risc să nu mai îmi aud gândurile de corul nemulțumiților din spate: – Maaaaamiiii, eu nu vreau să întârzii la școală! – Mamiiii, s-a sunat? Nu vreau să se sune! – Mamiii, cât mai avem? – Maaaami, de ce nu depășești? –…
-
Cum e corect: soțul ajută sau face pur și simplu?
Ani de zile m-a urmărit povestea asta cu soțul care nu ajută la treburile casei, ci le face pentru că și casa e parte din responsabilitatea lui așa cum e și jobul, fotbalul sau mașina. Sigur ați auzit de femei care spuneau că au fost ajutate de soții lor la curățenie sau cu dusul copiilor la școală, și femei care le corectau, spunându-le că soțul nu ajută, ca și cum nu e treaba lui casa și copiii, dar de data asta a făcut o excepție. Ci, din contră, soțul face curățenie și duce copiii la școală ori de câte ori este posibil. Mult timp mi s-a părut o chestiune doar…
