Stau și mă gândesc de vreo câteva minute bune dacă am mai fost până astăzi, singură cu ambii copii la vreun eveniment sau chiar a fost azi o premieră. Cred că am mai fost anul trecut în IOR singură cu amândoi și m-am întors sleită de puteri. Beti mergea semi pe jos ca măgarul ăla din poveste nici pe jos, nici în brațe în cazul ei, iar lui Andre îi cărasem trotineta și îmi stătea inima în loc de fiecare dată când o lua la vale spre lac. În momentele astea în care eu strig la el alergând dement cu celălalt copil în brațe, mă întreb retoric: oare or mai…