Că sunt mare admiratoare a tocurilor, nu cred că mai e vreo noutate. Mi se scurg ochii după ele, mai ceva ca fii-mii după bomboane. Doar că aproape niciodată nu port. Când eram studentă, nu se potriveau cu RATB-ul. Apoi, am crescut mai mare, nici cu metroul nu veneau prea bine. Când am început să merg cu mașina, nu știam să conduc cu ele, iar acum, când le am pe toate, singurele plecări de-acasă sunt la școală la copii și la piață după carne și fructe. Păi e corect? Când o să fiu babă, babă din aia care va bea martini cu paiul că sigur n-o să mai am dinți…