– Respiră, Dina! Respiră! Spui mereu să ne oprim și să respirăm, iar tocmai tu nu te mai oprești. Stai un moment și respiră! M-am oprit în loc cu harta-n mână. Vizitează tot ce poți! auzeam în urechi ultimele cuvinte ale ”omului meu de bază”. Imaginează-și că ceea ce vezi acum stă la baza întregii noastre istorii. De aici a început aproape totul. – Dar mie nu-mi plac muzeele! – Doar știi că nici mie nu-mi plac muzeele. Și totuși, când eu le-am vizitat mi s-a părut totul extraordinar de frumos. Creierul limbic funcționează ca un ceas elvețian Ca o limbă lipicioasă, ba dulce, ba amară sunt luată pe sus…