Au trecut nopțile care se contopeau cu ziua într-un strigăt de copil obosit, frustrat și dornic de brațele unei mame adormite. S-au dus și serile în care nu voiau să se spele pe dinți, să-și pună pijamalele sau să adoarmă singuri. S-au dus zilele în care îi puneam la somnul de prânz și invocam spiritele să nu facă vecinul zgomot cu bormașina, nici curierul să nu sune și nici ușa să nu scârțâie. Am uitat cum e să numeri secundele până se trezea unul de foame sau altul cu chef de joacă atunci când eu abia reușeam să beau un pahar cu apă pe stomacul gol. Nici diminețile trezită înaintea…