În procesul meu de rescriere a programului de funcționare cu scopul de a nu mai trăi în pattern-uri și în lipsa de încredere care mă epuiza și mă scotea din ritm a fost să fac pace cu copilul din mine. Pe copilul din mine îl cheamă Ionela și am renunțat la el când am plecat la facultate în București unde am ales să mă cunoască lumea după al doilea nume, respectiv Dina. Cei rămași acasă mă știau de Ionela, cei care mă cunoșteau pentru prima dată mă știau de Dina. Ușor, ușor, în câțiva ani, Ionela a început să dispară aproape cu totul, făcându-i loc Dinei, tânăra care dădea impresia…