Ne este o frică de imperativul trebuie, mai ceva ca de coronavirus. Să nu cumva să-l pronunțăm, să nu-l audă vreun copil, să nu știe nimeni de existența lui, să-l negăm și să-l ștergem cu totul din dicționar. Nu trebuie nimic! Facem numai ce vrem, ce simțim, fără nici o obligație sau impunere. – Trebuie, dispari din viața noastră! Acum că ne-am lămurit și ne-am eliberat de chingile lui trebuie o să vă spun că mie îmi place cuvântul ăsta. Îmi place de nu mai pot, atât de mult, că atunci când soră-mea a venit la mine într-a 12-a și mi-a spus: – Tu trebuie să vii la facultate în…