-
Am privit moartea în ochi și mi-a spus: vii și mâine?
Doamne, ce zi am avut! Am nevoie să v-o povestesc, așa cum simt să-i spun celui mai drag că-l iubesc! De când am intrat în această etapă de rescriere a programului de funcționare, am cunoscut câteva persoane cu care am rămas în contact. E un tip de relație pe care numai cine trece printr-un proces profund de dezvoltare personală îl poate înțelege. Nu te vezi în fiecare zi cu acel om, nu ieși la cafea, dar știi că e acolo când ai nevoie. E o relație foarte profundă de suflet. Una dintre aceste persoane trece prin momente tare grele și tot mi-a scris și astă vară când eram în Portugalia…
-
Să-ți trăiești viața ca un copil abia născut care caută brațele părinților pline de acceptare și iubire!
Nu e întâmplător că public acest articol duminica, de aceea simt nevoia să vă spun încă de la început că ceea ce urmează să citiți o să vă scoată complet din zona de confort. Ori o să mă iubiți, ori o să mă urâți! Și îmi doresc să vă scot din zona de confort pentru că numai dincolo de ea o să găsiți lumina călăuzitoare spre împlinire. Fie că vorbim de un job mai bun, de timp liber, de o vacanță mult așteptată, de copii fericiți. Dincolo de temeri, de frici, de coșmaruri, de trecut, de etichete, de neiubiri, neîmpliniri, nerealizări. Dincolo de binele cotidian pentru a face loc unui…
-
Mami, ia-mă în brațe!
Știți probabil că dacă aș putea să întorc timpul înapoi, aș vrea să retrăiesc perioada în care l-am născut pe-al doilea copil. Mi se pare că aș putea face acum totul mult mai bine, aș fi mult mai pregătită și nu m-ar mai lua nimic prin surprindere. Nici diversificarea, nici crizele și nici nopțile nedormite. Am realizat însă că în loc să mă blamez pentru ceea ce aș fi putut face mai bine și din diverse motive n-am făcut-o, mai bine salvez acum clipele supraviețuitoare. Așa că acum vreo 2 ani am concluzionat că niciodată nu e prea târziu să fac orice pentru copilul meu și m-am apucat să fac…
