Jurnal de părinte
-
Eu şi cu mine
Se spune că fiecare-și alege numele. Cumva, în universul ăsta mare și divers, de fiecare dată când un copil se naște, un nume se extrage din jobenul magicianului. Un nume care-l va călăuzi pe copil tot restul vieții lui, la bine și la rău, care îi va fi semn de bogăție, istețime și curaj. Va da sens lucrurilor și înțeles alegerilor în parcursul vieții lui. Eu sunt Dina, dar eram așteptată Bogdan. După primul val de lacrimi și dezamăgiri, sora mea a decis că un singur lucru se mai poate face pentru restabilirea liniștii în familie: să mă boteze Dina. Precum păpușa ei mult prea iubită, grasă și cu ochi…
-
Problema zilei: avem o mamă. Cum o împărțim la doi copii?
Am spus-o de multe ori și o repet de fiecare dată când am ocazia: dacă ar fi să aleg un singur lucru care mi se pare cel mai greu atunci când ai doi copii este acela de a gestiona relația dintre ei și de a te împărți, ca mamă, între ei. Când sunt mai mici, greutățile apar mai mult la nivel de organizare. Unul are nevoie aproape exclusiv de mamă, celălalt nu este complet independent. Unul plânge, celălalt vrea să se joace. Unul merge la grădiniță, celălalt stă acasă, unul mănâncă înghețată, celălalt încă nu are zahărul introdus și tot așa. Practica, parentingul și carnea de porc pică greu la…
-
Xyzal, la copii sub 2 ani
Greu mai reusesc sa imi fac timp sa mai scriu…..era bine cand stateam acasa, doar ca abia acum realizez, asa cum se intampla de obicei. Dar si scrisul asta, vine o data cu experientele… Asa cum am sa va povestesc astazi despre acest medicament – xyzal. Mi-a fost recomandat de pediatru si cum nu am gasit aproape nimic pe internet despre el, precum nici prieteni/ cunostinte care sa stie de el gasesc binevenit sa postez experienta mea, poate mai ajuta pe cineva in viitor. Acum 2 saptamani, pe cand petreceam de 8 martie la munte, Andre a inceput sa aiba febra. Ziua era bine, dar noaptea din 39-40 nu mai…
-
Despre diversificare, experiența mea – copilul care mănâncă orice
Ce-ar fi toate poveștile despre Andre și copii, în general, dacă n-ar fi și povestea diversificării? Acest subiect, care, acum câteva luni îmi dădea fiori, gândindu-mă că într-o zi, copilul meu va mânca și altceva decât lapte, ceva făcut numai de mine, în casă, mereu proaspăt și mereu bun. Mi se părea o chestie așa de grea și aproape imposibil de făcut. În primul rând, m-am pregătit eu: am citit zeci de rețete, mi-am cumpărat un întreg arsenal de de scule pentru bucătărie, farfurii, lingurițe, bavețele. Aveam program de mers la cumpărături în piață după legume proaspete, eram prima la rând când se primea curcan la magazinul din colț. Urma…
-
Nu pot trăi o secundă fără el
Prima dată când l-am lăsat pe Andre singur cu bunicii a fost când acesta avea 9 luni. Am participat la nunta unui bun prieten de-al nostru în Portugalia, și cum evenimentul a avut loc la vreo 100 km distanță de locația de origine, am decis să îl lăsăm pe Andre acasă cu bunicii. Motivele au fost multe și diverse: se odihnește mai bine, mănâncă hrană proaspătă, face baie, stă la răcoare în casă și nu în ultimul rând, stăm și noi, părinții, mai relaxați (ceea ce s-a dovedit ulterior, total eronat). Socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg Am plecat imediat după prânz, înfruntând o căldură maximă, fără…
