-
Ne bucurăm la un apus de soare când în jur e numai praf!
M-a sunat tata zilele trecute să-mi spună că a văzut la televizor un reportaj cu niște turiști încântați de Gura Portiței: că e apa curată, că mâncarea este foarte bună și ieftină și-i venea să râdă, amintindu-și de experiența mea cu nădragii în vine și țânțarul cât armăsarul mai ceva ca în poveștile lui Creangă. Eu nu-i contrazic, apa e într-adevăr curată și nisipul fin, dacă pentru asta te duci. În rest, e o chestiune de confort pe care fiecare o percepe în funcție de nevoile lui, așteptări, experiențe și buget planificat. Cu riscul de a generaliza, însă, din păcate, noi suntem mai degrabă mulțumiți cu puțin, pe principiul: să…
-
Gura Portiței, ar fi putut fi ceva de vis. Dar, nu e!
Am ajuns la Gura Portiței datorită taberei ”Eu, femeia” la care mi-am dorit foarte mult să particip, motiv pentru care atunci când am primit condițiile de cazare le-am citit pe diagonală. Nu am vrut să mă autosabotez și să nu mă mai duc pe motiv că sunt țânțari sau nu sunt prosoape în cameră. Deci, nici așteptări n-am avut, nici vise că voi prinde apusul soarelui pe plajă în costum de baie cu un pahar de vin în mână. La Portița, ăsta-i oricum film SF. Încă nu s-a inventat spray-ul antițânțari ca să omoare familiile de mutanți care pradă tot ce prind. Cei de la Autan au câmp deschis aici…
-
Jungla EU-rilor: EUL victimă, EUL vulnerabil, EUL grandios. Și EUL echilibrat.
Mi-a trebuit o săptămână jumătate ca să pot să-mi strâng gândurile mănunchi și să pot pune în cuvinte experiențele acumulate în tabăra ”Eu, femeia”, de la Gura Portiței. Dacă ar fi să rezum în câteva cuvinte această săptămână aș spune fără dubiu, atât: de acum înainte, viața mea se împarte în două: înainte de tabără și după tabără. Nimic nu e prea mult pentru fericirea ta! Când am plecat eram un om cu încrederea sub nivelul apei și oricât de mult am lucrat pe acest aspect în ultima perioadă, și am tot lucrat, realitatea e că tot apăreau destul de multe momente când nu reușeam să mă ridic și să…
-
Povestea celor trei cutii (III) – Nimic nu este mai presus decât fericirea ta!
Am comandat de la Gruni 3 cutii. – Pentru cine sunt cadourile astea? m-a întrebat Beti când le-a văzut pe toate aranjate, pe măsuța de la intrare. Una este pentru Vanessa, prietena mea care după 8 ani de România se întoarce la ea acasă, în Portugalia. A doua este pentru mătușica Oana cu a cărei zi de naștere dăm cep la sticlele de prosecco și rose, în timp ce bărbații transpiră lângă grătar și copiii mănâncă înghețată în loc de cină. – Și a treia? – A treia e pentru mine! – Pentru tine? Păi ce, e ziua ta? Nu trebuie să fie ziua noastră ca să ne amintim să…
