-
Ne bucurăm la un apus de soare când în jur e numai praf!
M-a sunat tata zilele trecute să-mi spună că a văzut la televizor un reportaj cu niște turiști încântați de Gura Portiței: că e apa curată, că mâncarea este foarte bună și ieftină și-i venea să râdă, amintindu-și de experiența mea cu nădragii în vine și țânțarul cât armăsarul mai ceva ca în poveștile lui Creangă. Eu nu-i contrazic, apa e într-adevăr curată și nisipul fin, dacă pentru asta te duci. În rest, e o chestiune de confort pe care fiecare o percepe în funcție de nevoile lui, așteptări, experiențe și buget planificat. Cu riscul de a generaliza, însă, din păcate, noi suntem mai degrabă mulțumiți cu puțin, pe principiul: să…
-
Înecul se produce în mai puțin de 2 minute. Cu tot cu steag verde, salvamar și plaja plină de oameni
Am știut dintotdeauna că marea este periculoasă, dar mai ales sora ei mai mare, oceanul. Asta și pentru că nu sunt cea mai mare prietenă a ei, mă rog, până să devin mamă, preferam muntele că nu aveam atâta răbdare să stau și să mă bronzez la soare, dar de câțiva ani am început să iubesc plaja pentru că e singurul loc unde adorm instant, pe prosop, în timp ce soțul stă cu copiii în apă. Deci, cum spuneam, de înotat știu cât să nu mă înec dacă se întâmplă să cad din barcă la mal, iar de iubit marea, mai așa, de la distanță, de pe prosop, cu nasul…
S-ar putea să-ți placă și
Copiii care ne apasă butoanele
M-am învățat cu ei în brațe
Draga mea, soră!
-
Gura Portiței, ar fi putut fi ceva de vis. Dar, nu e!
Am ajuns la Gura Portiței datorită taberei ”Eu, femeia” la care mi-am dorit foarte mult să particip, motiv pentru care atunci când am primit condițiile de cazare le-am citit pe diagonală. Nu am vrut să mă autosabotez și să nu mă mai duc pe motiv că sunt țânțari sau nu sunt prosoape în cameră. Deci, nici așteptări n-am avut, nici vise că voi prinde apusul soarelui pe plajă în costum de baie cu un pahar de vin în mână. La Portița, ăsta-i oricum film SF. Încă nu s-a inventat spray-ul antițânțari ca să omoare familiile de mutanți care pradă tot ce prind. Cei de la Autan au câmp deschis aici…
-
Povestea celor trei cutii (II) – Așa cum eram împreună, noi două și cu mama!
Am comandat de la Gruni 3 cutii. – Pentru cine sunt cadourile astea? m-a întrebat Beti când le-a văzut pe toate aranjate, pe măsuța de la intrare. Una este pentru Vanessa, prietena mea care după 8 ani de România se întoarce la ea acasă, în Portugalia. A doua este pentru mătușica Oana cu a cărei zi de naștere dăm cep la sticlele de prosecco și rose, în timp ce bărbații transpiră lângă grătar și copiii mănâncă înghețată în loc de cină. Sora mea e născută vara, când se coc cireșele, pepenii pocnesc de dulceață, iar porumbul fierbe în oală. Când îți scoți din dulap cele mai ușoare haine, te parfumezi…
-
Iubirea e atunci când înfrunți furtuna cu demnitate și nu înoți contra ei
Azi mi-a spus o prietenă, trecută bine de prima tinerețe: – Nu cred că ar fi trebuit să mă mărit vreodată. Pe cât de puternic a sunat afirmația pe atât de mult am apreciat asumarea. De multe ori ne ascundem după vacanța de astă vară unde ne-am înțeles parcă mai bine, după florile de acum o lună pe care mi le-a adus în loc de iartă-mă și nu mai știm, nu mai vrem să știm, că ne doare, că nu mai vrem, că am schimba ceva dar astăzi, nu. De câte ori ne-am privit în oglindă și-am fost sinceri cu noi: că nu avem chef azi de moaca celui de…
