-
E nevoie de un sat întreg ca să crești un copil. Dar numai dacă satul respiră în ritmul mamei.
O să vă spun din capul locului că nu sunt o feministă, cred în relația femeie – bărbat, cred în rolurile lor distincte și militez ca fiecare rol să fie asumat în relație cu ei și cu copiii lor. Cred cu tărie că fiecare copil are nevoie de o mamă și un tată pentru o educație echilibrată. Cu toate astea, de fiecare dată când aud o femeie care spune: – Mi-e frică să divorțez că nu știu dacă mă descurc singură! – Mi-e teamă să îi vorbesc că nu înțelege! – Nu pot veni la întâlnirea cu voi pentru că nu are cine sta cu copilul, el nu se descurcă…
-
Nici rutina nu mai e ce-a fost!
Nu știu despre voi, dar mie mi-au trebuit 3 săptămâni să-mi intru într-un oarecare ritm de când a început școala. Nu mă plâng, Doamne – ferește, nici pomeneală! Copiii mei merg la școală zi de zi, iar asta este într-adevăr o binecuvântare! Doamne, te rog eu din sufletul meu de mamă care aleargă pe toate palierele stadionului olimpic în timp ce bagă și la spălat, face și mâncare, scrie și emailuri, rezolvă și probleme la serviciu, duce copilul și la fotbal și pe celălalt la gimnastică, nu-mi lua și bucuria asta că nu vreau să mă întorc în pijamale și nici pe doamna la mine în dormitor nu mi-o mai…
-
Mama care lucrează cu copiii de-acasă se relaxează după ora 10 seara
Uitasem cum e să lucrezi de-acasă cu copiii. Să scrii emailuri cu o mână și cu alta să încălzești cereale. Să răspunzi la telefon din baie, în timp ce copiii se ceartă de la slime. Să-i anunți că azi ai de lucru și ei să-ți răspundă: – Asta e masă de bucătărie, nu birou. Să nu existe ”mai trimit emailul ăsta și gata” pentru că se apropie ora de prânz și de dincolo se aude: – Doamne, ce mi-e foame! Mama asta nu ne mai dă mâncare? – Mamiiii, îmi tai un măr? Că eu nu pot că mă tai la degete! Îți sare tot cheful să mai termini ceva,…
-
Copiii au nevoie să se dezvolte în ritmul lor, cum noi avem nevoie să ne facem treaba în ritmul nostru
Mi-au căzut zilele astea ochii pe tot felul de discuții între mame cu privire ba la copii care nu știu să citească și e obligatoriu la clasa I, ba la copii care nu știu engleză și cu acestea fiind spuse și-au ratat șansa în viață. Mi se pare că trăim niște vremuri atât de stresante pentru rolul de mamă încât, nu pot decât să mulțumesc Domnului că m-am născut mai flower power, și n-am vrut decât de vreo 2 ori să plec de-acasă și să nu mă mai întorc. Mi-am revenit rapid, pentru că între timp fii-mea începuse să meargă, iar cel mare se acomodase deja cu grădinița. Mi-am spus:…
-
PREZENT!
Eu am perceput mereu familia, în sensul de organizare, responsabilități, ca o organizație, ca o companie. Înainte să vă minunați și să vă întrebați de pe ce planetă tocmai am aterizat, oferiți-mi un moment să explic ideea. În primul rând, eu muncesc de pe la 19 ani, măritată sunt de pe la 28 de ani și mamă de la 30. Așadar, când m-am măritat singura mea experiență de viață era ceea ce am învățat în mare parte mergând la serviciu, iar când am făcut primul copil se adunaseră doar 2 ani de experiență maritală peste cea câștigată la serviciu. Deci baza a tot ceea ce a urmat a fost pusă…
