Jurnal de părinte
-
Pijamaua e ultima modă
– Beti, tricoul tău e de la pijama. – Mie îmi place. – La câte tricouri frumoase ai, nu vrei sa iei altul? – Mami, cine știe că e pijama? – Eu. – Doar tu, eu nu știu nimic.
-
Viața noastră e normală doar în 4
A plecat Andre în cantonament și e tristețe mare la noi acasă – Mami, să știi că viața mea acum nu e normală! – Păi, cum așa? – Ce viață e asta fără Andre? Viața mea e normală cu toți 4, împreună.
-
Cine e doamna care umblă prin casă?
Deci, îmbătrânesc câte 5 ani auzind întruna: – Mami, ne dai tableta? – Mami, pot la Puștiul Pericol? – Mami, pot pe PS5? – Mami, încă un joc și gata! Acum 2 zile, într-un moment de: – Nu mai pot așa! I-am strâns lângă mine și le-am zis: – Iubirile mele, de câte ori voi îmi cereți ecrane când la schimb, nici nu ați citit, nici nu ați scris, nici nu v-ați jucat același număr de ore, eu mă simt tare rău. Neputincioasă să vă fac să înțelegeți că mai trebuie să vă ocupați timpul și cu altceva în afară de ecrane. Că vă stricați capul, vă mor toți neuronii!…
-
Silencio, Bruno!
Nu știu dacă ați văzut filmul Luca, dar dacă nu ați făcut-o, vi-l recomand cu căldură să-l vizionați împreună cu copiii. Azi am avut o zi destul de grea, sunt singură acasă cu copiii toată săptămâna, așa că la cină tot insistam să mănânce mai repede, că-i apucase vorbitul, ca să putem să ne culcăm la timp. – Mami, ia spune tu, de ce ești așa stresată, mă întreabă Andre. – Sunt stresată? Așa vi se pare? îi întreb eu înapoi. – Știi ce ai tu, mami? îmi zice Beti. Ai un Bruno înăuntrul tău. Și ce zice Bruno, ăsta? continuă ea. Că ți-e teamă că mâine nu ne trezim…
-
Dacă tu nu mă crezi, eu mă cred
– Oare, Beti și-a făcut tema? vorbesc eu singură în bucătărie. Dar mă aude Andre: – Poate că a făcut așa cum făceam eu într-a doua. – Ce făceai într-a doua? – Îți ziceam că mi-am făcut temele și că mi-am lăsat caietele la școală dar nu le făceam mereu. – Și într-a treia? – Ăăăăă, uneori și într-a treia. – Și acum, într-a patra? – Acum, nuuuu, azi chiar mi le-am făcut! – Fii sincer cu mine! – Nu mă crezi? Bine, mâine îți aduc caietele să vezi! Dar dacă uit, trebuie să mă crezi. – Să le aduci, te rog! Te cred dar acum încep să am dubii.…
-
Ghid de rețete rapide, sănătoase și gustoase pentru copiii de la grădiniță și școală
Cred că nu e părinte pe planeta asta care înainte să aleagă creșa sau grădinița pentru copil să nu fi întrebat: – Care e meniul? – Ai văzut meniul? – Cum e meniul? Și e perfect justificabilă întrebarea pentru că la baza tuturor nevoilor umane stau fix cele primare, respectiv hrana. Însă, partea mai palpitantă nu e întrebarea, ci tocmai, răspunsul. Pentru că de cele mai multe ori, acesta nu e ceea ce vrem să auzim. Îmi amintesc că atunci când l-am dat pe Andre la grădiniță avea 11 luni. Era pe vremea când legile nu erau cele mai blânde cu mamele și vrând – nevrând, acomodarea se făcea la…
-
Rolul social al școlii, ce e al ei e pus deoparte
Mi-am luat ieri copiii de la școală împreună cu încă doi ai vecinei mele, o fetită mai mică decât Beti cu un an și un băiat de aceeași vârstă cu Andre. Și cum mă îndreptam spre casă, o aud pe fetița vecinei întrebând: – Beti, mi se pare că ești supărată, ai pățit ceva? La care Beti răspunde: – Nu, doar că am crescut și eu mai mare acuma, am mai multe lucruri la care să mă gândesc. – Ce lucruri? întreabă iar fetița. – Uite, avem doi colegi noi în clasă și nu știu cum să fac să mă joc cu ei. Că mi-e cam rușine, așa. Apoi, am…
-
Cel mai bun cadou pentru toate mamele din lume – testarea WISC IV pentru copii
Vă spun sincer și cu mâna pe inimă, că niciodată în viața mea de mamă nu am simțit o mai mare eliberare și bucurie, așa cum m-am simțit după ce am primit rezultatele copiilor de la testarea WISC IV. Da` ce spun eu bucurie, a fost ca și cum Dumnezeul Mamelor a răspuns cererilor de a mi se confirma că sunt pe drumul cel bun, că tot ce am făcut până acum, inclusiv țipetele și răbufnirile mele, că doar alea ne bântuie cel mai mult, au dus la un copil echilibrat, independent, receptiv și comunicativ. Știu că mă repet, dar vă spun sincer că dacă există vreun cadou perfect pe…
-
Cum ajutăm copilul să se acomodeze la începutul școlii
Stăteam de vorbă aseară cu Beti, înainte să ne culcăm și îmi spune: – Când o să înceapă școala, iar o să-mi vină să plâng. – Iubirea mea, păi de ce să plângi, iar? Ai trecut deja prin clasa 0, știi cum e, ai aceeași învățătoare, aceiași colegi. – Știu, mami, dar mi se face dor de tine și-mi vine să plâng. Și încerc să mă liniștesc, dar uneori nu reușesc. Cred că am intrat în perioada revelațiilor la copii. De fiecare dată când am câte o discuție cu ei, descopăr cu uimire cât de maturi sunt în gândire și cât de bine știu să-și exprime emoțiile. Doamne, numai pentru…
-
Cum aducem pacea în mijlocul unei crize
Cumpărăm biblioteci întregi cu cărți pentru copii despre cum să-și gestioneze emoțiile de la cele mai fragede vârste. Mergem la cursuri, citim cărți de dezvoltare, ascultăm podcasturi, vizionăm filme, unii dintre noi facem chiar și facultăți de specialitate, dacă ne trezește cineva în miezul nopții știm pe de rost toate emoțiile pozitive și negative și cum nu trebuie să ne ferim de nici unele, că toate au rolul lor în dezvoltarea copilului care doarme lângă noi în pat. Dacă părinților li s-ar testa nivelul teoretic de pregătire în creșterea copiilor, ar lua toți 10 cu felicitări. N-am absolut nici un dubiu! Și totuși….. Când vine vorba de gestionarea emoțiilor noastre…


























