-
Prețuiți-vă copiii!
– Ah, dacă aș putea să urlu cât de tare mă enervează părul copilei mele! – Dar ce te enervează atât de mult? m-aș întreba dacă aș fi propriul meu terapeut. – Mă enervează că stă cu el tot timpul pe față, că nu se piaptănă, că nu și-l prinde….și-i stă atât de bine cu părul prins! – Și ce anume te enervează că stă cu el tot timpul pe față, m-aș întreba eu, în continuare. Și n-aș mai avea răspuns aici. Și totuși, ceva mă muncește rău pe dinăuntru. *** Zilele trecute, luam masa toți în familie. Avusesem o discuție cu Beti în timpul zilei care mă supărase rău.…
-
Ești prea drăguță ca să-mi placă de tine!
Zilele trecute am fost în vizită la Casa Timiș, un loc minunat lângă București, un pic cam scump, dar cu servicii la care nu aveai ce reproșa. Ne-am plimbat prin podgorii, am mers cu bicicletele, am mâncat pe terasă, iar în tot acest timp, copiii s-au jucat la locul de joacă foarte curat și bine pus la punct. A meritat toată cheltuiala pentru câteva ceasuri de relaxare și bună dispoziție! Și cum stăteam noi așa și ne delectam, eu cu un prosecco, restul cu un vin roșu, numai o văd că vine cu lacrimile șiroindu-i pe chip, Beti a mea cu fetița unora dintre prieteni, încercând s-o liniștească. – AAAAAAAAAA,…
-
Cum mi-am tuns copilul și n-am luat bătaie
Că am o problemă cu părul copilei am mai spus-o pe aici, și au trecut 2 ani de când am comunicat-o public și tot nu m-am liniștit. Nu e nimic mai enervant să văd cum îi intră înghețata în păr și cum i se lipesc toate firele de păr de pastele cu fructe de mare. – Nu vrei să-ți prind părul, Beti? – Nu, mami, mie îmi place așa, pe spate! – Bine, iubirea mea, dar știi, uneori ar fi bine să-l mai prinzi că-ți stă mai bine! – Dar mie îmi place așa, pe spate. Precum vedeți, n-am evoluat deloc. Tot la stadiul în care eu mă rog de…
S-ar putea să-ți placă și
În ce direcție e viața?
M-am învățat cu ei în brațe
Eu, din viitor, mi-am spus așa
-
Momentul în care n-am mai țipat niciodată la copii (#destindemama în 3 acte)
Bună ziua dragii mei, astăzi vreau să fac un scurt sondaj de opinie. Mă interesează dacă sunt singurul părinte care în loc să tacă și să deschidă o carte, alege să vorbească cu copiii ca s-o dea mai rău în bară. La început a fost gluma cu: – Uite ce sâni mari mi-au crescut, spun eu copiilor în piscină la Therme, când mi s-a umflat costumul de baie de la bulbucii din jacuzzi. – Unde? îmi trage Beti costumul jos. Și nu că n-ar fi fost om lângă om. Apoi, a fost treaba cu vaca karatista. N-o știți? Ne-am jucat zilele trecute de-a lupta și fiecare dintre noi și-a ales…
-
Nu mi-am dorit niciodată să treacă timpul mai repede
Mi-am zis eu zilele trecute, atât de convinsă încât mi-am deschis repede blogul și-am făcut un titlu din acest gând prețios. – Merită un articol. Ce bine sună ideea de a nu alerga contra firii, contra timpului, să lași copilul să crească în ritmul lui, cu răbdare! Mi-am spus eu, plină de emoție și împlinire. Vise taică, vise… Dar n-a trecut mult timp, și weekendul trecut căutam prin articolele vechi ceva demn de repostat pentru o zi plictisită și friguroasă de duminică. Și-am dat peste un oarecare articol în care eu cu gândurile și cuvintele mele spun așa: – Visez la ziua în care copiii mei vor mânca singuri, vor…
S-ar putea să-ți placă și
O traumă ici, o traumă colo
Nu mi-e teamă de covid, cum mi-e teamă că o să-mi pierd mințile!
Copiii sunt bine
-
Fericirea are chipul tău
Relațiile cu părinții nu sunt mereu așa cum ne-am fi dorit. Ca-ntr-un incendiu însă, salvezi ce poți, ce contează, ce e important. Pentru tine. Ca restul să ardă mocnit până la ultima scânteie. Tatăl meu nu a fost cea mai implicată persoană în educația mea. Dacă îl luai repede nici nu știa bine în ce clasă sunt sau pe cine mai am diriginte. Dacă îi ceream voie să mă duc pe la vreo petrecere mă trimitea la mama, refuzând să-și asume responsabilitatea a ceva ce nu avea în control. Dar acest tată pasiv, absent și de cele mai multe ori lipsit de răbdare a făcut un lucru esențial: M-a…
-
Doar părul, părul din ochi rămâne
Ați văzut vreodată filmul The ring (Inelul)? E un film vechi, horror, în care niște tineri se uită la un film, nu mai știu exact acțiunea – de parcă la un film horror sau porno contează acțiunea, iar la un moment dat iese din televizor o tipă îmbrăcată în alb și cu părul pe față. Tinerii urlă, popcornul sare din castron, pentru că faza cea mai speriecioasă din film stă fix în partea în care fetei nu i se vede fața și ar putea fi oricine. În cazul în care prin 2002 făceați altceva decât să rămâneți traumatizați pe viață ca mine, vă pun aici o fotografie explicită, ca să…
