Jurnal de părinte
-
Eu cu cine votez?
Sunt româncă, am 34 ani, mamă, studii superioare, citesc, nu mă uit la televizor, scriu pe blog, conduc o firmă și nu știu cu cine să votez. Tocmai m-am întors de la un târg caritabil. M-am trezit la 7 dimineața, mi-am pregătit oalele cu orez cu lapte pe care l-am făcut cu o zi în urmă până pe la 12 noaptea după ce am terminat un training extrem de obositor pentru care m-am trezit la 6. Am savurat Bucureștiul liber până la Romexpo, am parcurs 45 de minute cu mașina cât să mă bucur de viață. Apoi, cu copiii nedormiți am stat până la 6 după amiaza, am vândut mâncare,…
-
Diferența între activ și pasiv este de 80%
Azi am învățat un lucru: probabilitatea ca un comportament sa fie scos din obișnuința noastră este de 80% dacă acesta este neconfirmat. De exemplu: dacă eu nu alerg dar intru într-un grup de oameni care aleargă, probabilitatea de a mă apuca de alergat este de 80%. Și dacă, copilul meu o ajută pe soră-sa să-și pună haina în cuier și eu nu-i confirm comportamentul, probabilitatea ca data viitoare să o mai ajute scade cu 80%. Până când comportamentul este înregistrat în cortexul prefrontal ca experiență și atunci, devine un automatism. Și dacă, copilul meu în parc bate un alt copil, iar comportamentul lui este neconfirmat (ca eronat) probabilitatea ca acesta…
-
Dacia 1310, număr par
Eu am fost acel copil care a făcut parte din categoria copiilor oropsiți pe vremea comunismului. La noi, în Bacău, nu aveam de niciunele: fructe, zahăr, ulei, făină, televizor, desene, jucării, floricele, dulciuri unt, carne, lapte, lumină, căldură, apă. Astea-s primele care-mi vin în minte. Ele, cu siguranță, sunt mai multe. Am trăit foarte greu. Îmi amintesc mâncând zilnic orez cu pâine. Spaghetti cu nucă. Salată de ceapă. Îmi amintesc că nu eram fericită. Și nici măcar nu știam de ce. Plutea o stare de anxietate constant în aer. Visam la ziua când toneta de înghețată se va deschide. Eu am văzut-o o singură dată în viață deschisă. Iar mama…
-
Toate mamele sunt frumoase….
….mi-a spus Andre aseară când ne-am întors din mall. – Și eu? Cum sunt? l-am întrebat cu ochii sclipind. – Tu ești…..așa și-așa. – Cum adică, așa și-așa? m-am încruntat. – Așa și-așa. – Nu sunt eu cea mai frumoasă mamă? – Toate mamele sunt frumoase. – Și eu nu sunt mai frumoasă, că sunt mama ta? – Off, nu-nțelegi? Ești așa și-așa. – Adică eu sunt așa și-așa, iar restul mamelor sunt frumoase. – Nu, și tu ești frumoasă, că toate mamele sunt frumoase. Tu nu-nțelegi. M-am bucurat totuși că am un copil extrem de altruist care vede frumusețea în toate mamele minunate din jurul nostru. Și învăț și…
-
Trauma separării, din mamă-n fiică
Tocmai ce-am scris despre proiecția vieții mele atunci când intru în criză. Dacă ai ratat articolul, îl poți lua de aici. După trei zile în care nu am scris nimic, ușița deschisă spre acceptarea greșelii (din articolul de mai sus) s-a transformat într-un ditamai uraganul venit peste mine, fără preaviz. Nu sunt o mamă perfectă. Aș vrea să fiu, aș vrea să fiu prima mamă perfectă de pe planeta asta! Sau a doua, una sau oricare dintre mamele perfecte. Dar nu sunt. Și trebuie să mi-o asum. Chiar dacă știu, cu cortexul meu prefrontal că nu există mame perfecte, trebuie să înțeleagă o dată și copilul din mine, adult acum,…
S-ar putea să-ți placă și
Cum gestionăm relația dintre frați?
Ce facem cu copiii în vacanță
Gândurile unei mame după vacanță
-
De Black Friday, donez o carte!
Clar, Black Friday nu e de mine. M-am dus și eu de dimineață până-n Cora să-mi iau un broccoli și morcov pentru o supă. Să fi fost vreo 9 dimineața. Oamenii deja dădeau iama prin frigidere, unii erau la casă cu plasmele după ei. Intru pe Facebook, toată lumea face publicitate la haine reduse, mașini reduse, electrodomestice reduse. E bine lumea să-și cumpere la reducere, și eu când vreau să cumpăr ceva, mă uit prima dată la ce reduceri sunt. Nu înțeleg însă cum toată lumea, dar toată lumea așteaptă fix aceeași zi din an să-și cumpere droaia de lucruri: televizoare, frigidere, mașini de spălat, telefoane, haine, încălțăminte, hote, aspiratoare,…
-
Un vânzător de iluzii sau spiritul iubirii?
– Vine Mosu, spune Beatriz super fericită. Aduse cado. Nuuuu acum, nuuuu. – Da, vine, dar mai încolo, îi confirm eu. Când o să fie și mai frig afară și va fi zăpadă. La iarnă. – Da’ nu vine la toată lumea, intră în discuție și Andre. Vine doar la cei care fac 5 ani de Moș Crăciun. Adică doar la mine. Am intrat ușor-ușor, nici nu-mi dau seama cum, că parcă mai ieri eram la plajă, în perioada cu ”la tine nu vine Moșu că nu ești cuminte” sau ”la noi nu vine Moșu că noi am ales să nu îi vindem iluzii copilului nostru”. Eu nu discut alegerea…
-
Despre diversificare, experiența mea – copilul care nu mănâncă nimic
Pentru cine a deschis radioul mai târziu, după copilul care mănâncă orice – despre care am scris aici, la 2 ani și 4 luni distanță s-a născut și varianta de copil, Beatriz, care nu mănâncă nimic. Având în vedere istoricul – copilul care și astăzi mănâncă două porții ca să aibă putere pentru a da goluri la fotbal, – pentru diversificarea celui de-al doilea copil, Beatriz, nu m-am pregătit cu nimic. Decât cu niște legume, urmând rețetade mai sus a fratelui ei. Ei bine, șoc și groază, copilul meu nu a mâncat nimic. Ba mai mult, mi-a tuflit toată mâncarea în față, ca un ventilator în priză. Am încercat și…
-
Halvița copilăriei mele
Săptămâna trecută au venit părinții mei la noi. Au fost copiii în vacanță, deci am avut nevoie de ajutor. Oricât de mult mi-aș fi dorit să-i pot lăsa la Bacău, tot nu am putut. Sufletul meu de mamă nu mă lasă să-i las singuri. Evident, creierul creează motive: Andre pierde lecțiile de fotbal, Beatriz e sub tratament pentru dermatită, afară plouă, cerul e tulbure, drumul e lung, marea albastră. Pe cât e de utilă venirea lor – în primul rând mă prinde și pe mine ora 9 dimineața în pat, pe atât e de stresantă căci dintr-o maniacă cu organizarea la minut și secundă, devin un haos – intru în…
-
Mamele în trafic, aceste virgine ale junglei amazoniene
Nu știu de unde îmi vine instinctul ăsta matern atât de dezvoltat căci acum vreo câțiva ani nici nu prea mă vedeam mamă. Acuma însă, dacă vrei să mă vezi dezlănțuită de-a binelea, ia-te de copiii mei. Blochează-mă în parcare când trebuie să-mi iau copiii de la grădiniță. Bagă-te în fața mea în trafic când eu am întârziat 10 minute la grădiniță. Nu mă lăsa să parchez în fața clinicii când copilul meu este bolnav. La critici directe fac față mai bine, o pun pe seama slăbiciunilor altora, pentru că eu știu cel mai bine cum să-mi cresc copilul, nu? Orice mamă știe asta. Acuma, când din nesimțirea altora suferă…
S-ar putea să-ți placă și
Toată lumea are nevoie de o mamă
Tu ce fel de mamă ești?
Echilibrul între copilul încăpățânat și cel temător
