Stil de viață
-
Azi m-am oprit. Pentru că mâine pot să o iau de la capăt
– Mami, te joci cu mine? – Mami, mâine ce faci, ai de lucru? – Mami, ce program ai mâine, o să deschizi calculatorul? – Trebui să deschid calculatorul, am 3 emailuri de trimis, câteva acte de semnat, pe jocul tocmai ieșit de la tipografie să mă uit și să schimb culoarea cardului, de corectat final a doua carte, de făcut curat că ieri nu am mai reușit, de dus copilul la tuns și la dentist, de pregătit prânzul și apoi, cina, iar seara: – Ce faci, vedem și noi un film? – Azi? – Păi și timpul nostru împreună? – Da….timpul nostru împreună. Dar timpul meu cu mine? Azi…
-
Invidie, ce cauți tu în viața mea?
Astăzi vă provoc să vorbim despre invidie. Ohooo, o să spuneți, ce-a apucat-o? Nu știu, sincer, dar simt să pun ordine în viața mea și poate, să vă ajut și să vă inspir în viața voastră să nu mai invidiați. Mă rog, la nivelul acela care dezintegrează sufletul și simți că mori dacă nu vei fi, nu vei arăta, nu vei face sau nu vei avea ce are vecinul de peste gard, colega de bancă sau prietena prietenului. Până la urmă, cred că toată lumea invidiază, de cele mai multe ori, fără să ne dăm seama. Te uiți așa, la o poză pe Facebook și spui: – Vreau să fiu…
-
Fă din pandemie, colega ta de sport online!
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Am tot auzit că de când a apărut pandemia în viața noastră, toată lumea s-a împrietenit iremediabil de frigider. Așa o fi, dar e doar o alegere! Alegerea noastră de a accepta frigiderul ca cel mai bun prieten al nostru sau de a rări întâlnirile în…
-
Toate începuturile încep cu un haos
A trecut greu noaptea asta. Cu toate că mi-am făcut nelipsitul ceai de valeriană ca să dorm bine și să uit, nu am reușit să închid ochii deloc. Îmi apărea la nesfârșit în minte chipul ei așezat în sicriu, cu pielea albă și zâmbetul vinețiu. Nici n-am știut ce să îi spun. Pentru că Raluca nu era niciodată tristă. Era o bucurie, un zâmbet, mereu culoare. Nu am nici o amintire cu ea de tristețe, de supărare. Nici una. Ultima dată când am vorbit cu ea la telefon, acum două săptămâni și se afla deja în spital, tot cu zâmbetul pe buze era, tot glume făcea. Era încrezătoare că totul…
-
Nimic nu moare. Totul se păstrează în suflet.
– Mami, mai spune-mi o dată povestea porcilor mei, m-a rugat Beti acum două zile. Este povestea ei cea mai iubită. Iubește nespus să asculte seara, pe întuneric, după că închidem lumina ca să ne culcăm, cum au ajuns porcii de pluș la ea, cine i-a oferit, și pe cine poartă în suflet în fiecare secundă când îi mângâie liniștitor. Povestea mea are mereu un alt început, ba porcii se jucau singuri și aveau nevoie de un prieten ca să fie distracția mai mare. Ba, au auzit-o când era mică – micuță și plângea și s-au dus la ea ca să o liniștească. Câte zile, atâtea începuturi. Însă, o singură…
S-ar putea să-ți placă și
Cine-i băiatul din fața mea?
”Comunicarea care pe care”
Bine ai plecat, iarno!
-
Ce mare e vacanța mică!
Nu mai sunt la zi cu noutățile, dar s-au dat ceva locuri libere la spa-urile de recuperare pentru părinții care lucrează cu copiii acasă și nici ajutor în bunici nu au? Știu, numerele de bolnavi de Covid cresc, oamenii ba vor, ba nu vor să se vaccineze, nu mai îmi dau cu părerea că oricum e mereu aceeași: fiecare face ce vrea și ce consideră. Însă, chiar și așa, sunt mai mult decât convinsă că pe de o parte spitalele sunt pline de bolnavi de covid, iar peste câțiva ani vom îngroșa rândurile la cabinetele de psihiatrie și recuperare mentală. De copiii noștri, nici nu mai spun că mi-e și…
-
Inocenții, Ioana Pârvulescu (recenzie) – cea mai frumoasă carte despre copilărie și maturitatea de a rămâne inocenți și blânzi cu noi!
Dacă ar fi să aleg o carte pe care ar trebui să o recitesc la nesfârșit, până să-i învăț rândurile pe de rost și să înceapă să-mi curgă încântarea copilăriei prin vene, fără nici un dubiu aș alege ”Inocenții”, de Ioana Pârvulescu. Încă nu am întâlnit o carte mai frumoasă, mai blândă și mai minunat scrisă care să mă transpună într-o lume de basm, a copilăriei inocente care mi-aș fi dorit să nu se mai termine niciodată. ”Inocenții” este povestea a patru copii, frați și verișori, patru adulți și patru bătrâni destul de tineri, cum sincer autoarea îi descrie, care locuiesc împreună în Brașov, pe fostă și viitoare stradă Sfântu…
-
3 produse noi care îmi fac unghiile mai frumoase acasă
De mult nu v-am mai povestit cu ce produse l-am mai făcut pe bărbatu-meu să declare: – Într-o zi o să-ți trebuiască un dulap întreg numai pentru chestii de unghii. – Să nu spui de două ori, l-am amenințat în ritmul dragostei nebune. Probabil știți deja, de la video-ul anterior, că nu e zi lăsată de la Dumnezeu să intru într-un magazin și să nu trec pe la raionul de unghii să văd ultimele produse în materie de simplificat viața celor care nu au nici răbdare și nici materie primă decentă cu care să lucreze. Adică, mai pe românește, dețin niște unghii care se crapă, se rup și se exfoliază…
-
Copiii au nevoie de limite ca de aer
E o lecție pe care am primit-o și eu, ca părinte, de la copiii mei, ca toate lecțiile cu adevărat importante pe care le primim în viață. Am fi trăit într-o lume perfectă dacă ne-am fi născut deja cu toate lecțiile învățate, toate lucrurile știute și toate experiențele trăite. O lume perfectă fără de culoare și interes. Sau haos. Sunt tipul de părinte care preferă să explice o dată, o singură dată și să se întâmple. Problema e că încă nu s-a inventat copilul care să asculte de prima dată, de aceea, pe termen lung, părinții se împart în cei care amenință și pedepsesc ca să se facă ascultați, în…
-
Vorbește-mi frumos ca să te pot auzi!
După o dimineață destul de aglomerată cu tot felul de treburi de rezolvat prin oraș, ultima oprire înainte să ajung acasă a fost să trec pe la Banca Transilvania să închid un cont. Era un moment pe care îl amânam de 3 luni. Pe cât de simplu fusese să-mi deschid contul, exclusiv telefonic cu venit cardul prin curier acasă, pe atât de grea a fost comunicarea ulterioară cu ei. Și cum dragoste cu de-a sila nu se poate, unde acum 6 luni mă rugam de ei să-mi deschidă contul, acuma trebuia să mă rog de ei să mi-l închidă. Numai gândul de a mă întoarce la doamna care acum 3…
