Jurnal de părinte
-
În plină stare de urgență și fericirea trebuie actualizată
Azi se împlinește o săptămână de când stau în casă cu copiii. Parcă a trecut o viață, trăind mereu aceeași zi. Ca în filmul acela, Ziua Cârtiței, în care rămâi cu memoria zilei anterioare, dar următoarea zi e la fel de neschimbată ca precedenta. Te trezești mereu la aceeași oră, copilul cel mic vine și te întreabă: – Mami, am mâncat micul dejun, pot să iau o bomboană? Iar tu îi răspunzi: – Da, poți. Ai șosete în picioare? – Da, am și pleacă fericit către bucătărie. Tu te ridici în capul oaselor și te uiți pe telefon. S-a împlinit săptămâna de când stai în casă. Ai vrea să te…
-
Activități pentru copii izolați și părinți relaxați
Da’ cred că nu e părinte în țara asta și în altele vecine care să nu se întrebe în această perioadă: – Eu ce mai fac cu copiii acasă? Și nu că n-am fi noi plini de idei, dar după atâta amar de vreme în care stăm acasă cu copiii parcă am mai avea nevoie de un refresh la bagajul de cunoștințe de petrecere a timpului liber, că de rolul de doamna învățătoare ne-am cam săturat. Faptul că am doi copii apropiați de vârstă mi-a mai ușurat viața. Se joacă împreună direct proporțional cu cât se și ceartă, asta-i clar, dar una peste alta, am momente când pot să stau…
-
Ce fac copiii când e prea multă liniște în casă?
– Mami, îmi dai o bomboană? – Nu, am zis că între 1 și 5 nu mai îmi ceri nimic de mâncare. – Bine! – Vai, nu-mi vine să cred că a fost atât de simplu, își spune mama încântată de succesul ei răvășitor. După 2 secunde: – Mami! Eu nu rezist până la 5. Da-mi ceva de mâncare, orice! se aude în spatele ei copilul, revenind în scenariu. – Mai rezistă un pic! – Nu poooot! – Bine, o pară! Atât! ”Nici de data asta nu mi-a ieșit. Mai încerc și mâine treaba cu regulile”, se împacă mama cu ideea. Dacă n-ar fi fost filmat, ați crede că e…
S-ar putea să-ți placă și
Mara și păpușa din cutie
Ce-ar face femeile dacă-ar fi să nu facă nimic?
Bunico, te aștept ca și când!
-
Al doilea lucru extraordinar pe care numai o mamă îl poate face
Când eram mai mică și locuiam la ai mei acasă, mama mea după prânz spunea așa: – Am nevoie să mă odihnesc numai 10 minute. Și dacă te uitai pe ceas, nu stătea mai mult decât promitea cu ochii închiși pe canapea, dar când se trezea parcă prindea aripi. Eu nu înțelegeam cum cineva poate să închidă ochii, să adoarmă brusc pentru câteva minute, iar apoi să se trezească ca și cum ar fi băut din ulciorul cu apă vie, să fie plin de energie și chef de treabă. Până am devenit mamă…. Toată ziua de ieri, de când m-am trezit la 6.20 până seara, când am culcat copiii am…
-
Puterea lui ”trebuie” te va salva în mijlocul unei crize
Ne este o frică de imperativul trebuie, mai ceva ca de coronavirus. Să nu cumva să-l pronunțăm, să nu-l audă vreun copil, să nu știe nimeni de existența lui, să-l negăm și să-l ștergem cu totul din dicționar. Nu trebuie nimic! Facem numai ce vrem, ce simțim, fără nici o obligație sau impunere. – Trebuie, dispari din viața noastră! Acum că ne-am lămurit și ne-am eliberat de chingile lui trebuie o să vă spun că mie îmi place cuvântul ăsta. Îmi place de nu mai pot, atât de mult, că atunci când soră-mea a venit la mine într-a 12-a și mi-a spus: – Tu trebuie să vii la facultate în…
-
Idei de jocuri, alternative la tabletă și telefon
Dacă ar fi să aleg lucrul care mă enervează cel mai mult atunci când ies în oraș, la un restaurant sau într-un supermarket este să văd copiii puși în fața unui telefon sau a unei tablete. Mi se pare că-i anulezi existența și prezența din start. Că e ca un animal de companie pe care nu-l legi de stâlp, în fața magazinului. De ce mai ieși la restaurant, în familie, dacă-l pui să vadă desene pe telefon? De ce nu stați acasă și comandați mâncare dacă n-aveți chef să gătiți? Care-i sensul? Eu mi-am asumat din start că nu am energie și răbdare să fac cumpărăturile cu copiii după mine.…
-
Momentul în care n-am mai țipat niciodată la copii (#destindemama în 3 acte)
Bună ziua dragii mei, astăzi vreau să fac un scurt sondaj de opinie. Mă interesează dacă sunt singurul părinte care în loc să tacă și să deschidă o carte, alege să vorbească cu copiii ca s-o dea mai rău în bară. La început a fost gluma cu: – Uite ce sâni mari mi-au crescut, spun eu copiilor în piscină la Therme, când mi s-a umflat costumul de baie de la bulbucii din jacuzzi. – Unde? îmi trage Beti costumul jos. Și nu că n-ar fi fost om lângă om. Apoi, a fost treaba cu vaca karatista. N-o știți? Ne-am jucat zilele trecute de-a lupta și fiecare dintre noi și-a ales…
-
Abia așteptăm să treacă timpul să ne iasă lucrurile ca apoi să ne plângem că nu avem timp să ne bucurăm de ele
Da, trăim în secolul vitezei, azi avem un telefon de ultimă generație, peste un an apare altul și mai sofisticat, azi mi-am cumpărat ultimul model de mașină, la anul deja e vechi. Putem merge astăzi oriunde ne poartă gândul, iar lumea înstărită își poate cumpăra deja pământ pe Lună. Timpul curge diferit ca acum zeci de ani, când eram copii și ne juca în fața blocului până se înnopta afară. Azi, copiii noștri aleargă în tandem cu noi ba să se ridice în două picioare mai repede, ba să facă pipi la oliță, ba să citească înaintea tuturora, ba la tenis, ba la fotbal, ba la înot. Suntem duși de…
-
Frații de vârstă apropiată vin cu-o mamă relaxată la pachet
– Știți cine-i mama care își bea cafeaua relaxată pe margine, în timp ce copiii ei se joacă împreună? – Eu! Întotdeauna am considerat că e treaba fiecăruia câți copii face, dacă face și la ce distanță de timp îi face. Mi se pare un lucru atât de personal că nici în glumă nu aș întreba un cuplu: – Și, când mai faceți unul? În plus, opiniile mele despre făcutul copiilor sunt atât de puternice și atât de bine bătute în cuie, încât oricare ar fi părerea altuia despre asta mă va lăsa complet rece. Dintotdeauna mi-am dorit doi copii, apropiați de vârstă. Și niciodată în viața mea nu…
S-ar putea să-ți placă și
Fă ce zice mama, nu ce face mama
Din Porto, cu dragoste
Mamele bune sunt cele mai fericite
-
Lăsați copiii să renunțe, să-și tragă sufletul și să observe. Vor face astfel loc pasiunii și împlinirii
– Să nu renunți, să nu renunți, să nu renunți niciodată! – Ești puternic, vei învinge! – Nu te lăsa! Luptă! Se aud mii de voci motivaționale ieșind prin toții porii comunicării secolului 21. Și totuși cred că a renunța conștient pentru a lăsa locul pasiunii, uneori descoperită mai târziu, e mai inteligent decât a lupta pentru satisfacția de moment a altora. Să fie vreo 2 ani de când și-a dorit Beti să meargă la balet. Iar eu, ca toate mamele care ar fi mutat munții din loc pentru fericirea copilului ei s-a apucat să caute sală de balet. În plus, când ai doi copii, iar cel mare face deja…
