Jurnal de părinte
-
Gura Portiței, ar fi putut fi ceva de vis. Dar, nu e!
Am ajuns la Gura Portiței datorită taberei ”Eu, femeia” la care mi-am dorit foarte mult să particip, motiv pentru care atunci când am primit condițiile de cazare le-am citit pe diagonală. Nu am vrut să mă autosabotez și să nu mă mai duc pe motiv că sunt țânțari sau nu sunt prosoape în cameră. Deci, nici așteptări n-am avut, nici vise că voi prinde apusul soarelui pe plajă în costum de baie cu un pahar de vin în mână. La Portița, ăsta-i oricum film SF. Încă nu s-a inventat spray-ul antițânțari ca să omoare familiile de mutanți care pradă tot ce prind. Cei de la Autan au câmp deschis aici…
-
Pe o scară de la 1 la 10, ce fel de mamă sunt eu?
Eram toți trei adunați în jurul mesei, la prânz, când i-am întrebat pe copii: – Pe o scară de la 1 la 10, eu ce fel de mamă sunt? După o perioadă în care am fost destul de absentă din rutina lor de zi cu zi, eram acasă dar nu prea, mă mustra cumva conștiința că mi-am pierdut ratingul în fața lor. Încrederea se găsea undeva pe fundul oceanului, răbdarea și atenția fuseseră luate cu ultima apă de ploaie căzută pe terasă. Uneori, așa mi-ar fi plăcut să mă transform într-o albinuță și să mă pot duce să văd dacă toți cei care pozează în super părinți: și creativi și…
-
Ultima zi de școală acasă, prima zi de trezit fără doamna în casă!
De departe cel mai neobișnuit sfârșit de an școlar a fost cel al școlii on line de anul acesta. L-am așteptat ca o zi frumoasă de primăvară după o iarnă grea, ca un răsărit de soare după o noapte tristă, ca un copil abia născut după zeci de ore de travaliu. După 3 luni de stat în casă cu copiii, abia am așteptat să mai vină încă 3 luni de stat în casă cu copiii! Ultima zi de școală acasă, prima zi de trezit fără doamna învățătoare în casă! Nu cred să existe ceva care să egaleze într-un fel stresul pe care l-am simțit în toată perioada aceasta în care…
-
Ce-și doresc mamele să audă când se întorc seara, din oraș
Am ieșit aseară în oraș, să mă văd cu fetele la o terasă, după o zi extrem de lungă și obositoare, o noapte nedormită și plină de gânduri. Amânam de două zile întâlnirea, iar fetele au așteptat să-mi fac loc în program și să ne vedem împreună, așa cum stabilisem. Cu cât de mult îmi doresc și știu că am nevoie să ies după mai bine de 3 luni de stat cu copiii în casă pe atât am impresia că e foarte complicată orice ieșire de-a mea: nu sunt să le pregătesc seara, masa, nu mai apuc să-mi scriu articolul, bucătăria rămâne necurățată, copiii vor plânge după mine. Acum, scriind…
-
Play date acasă: copiii se joacă, mamele socializează cu mătura
A venit ieri o prietenă la mine cu copiii, cică să facem ”play date”. Eu aș fi făcut mai degrabă ”drink date” dar dacă am scăpat de ceva în pandemia asta a fost să nu mă apuc totuși de băut în plină amiază, cu copiii acasă. E suficient că mi-am comandat o cutie de prosecco acasă de-a făcut bărbatu ochii mari, mari și m-a întrebat așa, mai pe ocolite: – Le vrei pe toate la frigider sau mai pun și în dulap? Am lăsat doar una în frigider și încă o mai am. În viața mea e loc numai de-un singur viciu: cafeaua. Pe care am băut-o în grabă, pe…
-
În spatele copilului care primește tot ce vrea, stă un părinte care crede că n-a făcut suficient
Cea mai mare teamă a mea în rolul de părinte este să nu le ofer copiilor absolut tot ce-și doresc. Știu, probabil unii dintre voi o să spună că nu am chiar toți boii acasă, dar sunt convinsă că fricile părinților sunt direct proporționale cu timpurile în care trăim, iar mai apoi, cu propriile noastre experiențe din copilărie, cu nivelul socio-economic în care ne găsim, de educație și cultură, toate acestea formând un stil propriu care ne definește în prezent. Eu mi-aș categorisi propriul stil ca fiind unul poate prea relaxat, lipsit de temeri majore: înainte să văd pericolul, eu văd distracția, noroc cu soțul meu care mai pune limite,…
-
Școala on line e atunci când mama șterge praful ca să nu-l vadă doamna pe dulap
– Copii, cum definiți școala on line? – Atunci când mama bagă repede la spălat ca să nu vadă lumea câte haine murdare avem! xxxxx Așadar, a revenit școala on line printre cratițe, munți de rufe murdare, aspirator uitat în priză și emailurile netrimise ale oamenilor care mai trag de-un business aflat în picaj liber. Nici nu-mi era dor, aproape că mă obișnuisem să merg în pijamale prin casă fără să apar în cadrul orei de engleză, să mă trezesc fără să-mi fie teamă că n-a început ora de muzică, iar copiii să se joace între ei, ba aproape să dărâme casa, ba în cea mai mare armonie atunci când…
-
Destin de mamă. Lansarea on line
Să scrii o carte nu te face neapărat deștept. Te ajută să câștigi, în schimb, ceva experiență, oameni care te susțin, probabil și ceva dușmani, dar de ei nu vorbim că nu ne ajută cu nimic și foarte mulți prieteni. Acum două săptămâni, ar fi trebuit să mă văd cu o mare parte dintre ei, față în față la lansarea cărții Destin de mamă. N-a fost să fie cum n-a fost să fie nici vacanța noastră de Paște în Egipt, cum nici copiii nu se mai duc la școală sau părinții la serviciu. Virusul care va marca istoria lumii de-acum și pururea ne-a întors cursul vieții complet. Așa că, 27…
-
Cea mai așteptată vacanță în vacanță!
Nu am crezut vreodată că va veni momentul să pot afirma în gura mare că sunt fericită că a venit vacanța din moment ce suntem deja în vacanță. Unde vacanță reprezintă momentul acela în care lucrezi de-acasă din cauza coronavirsului și vacanță în vacanță reprezintă pauza de la școala on line. AAAAAALILUIAAAA! În primul rând sunt recunoscătoare pentru faptul că am reușit să mă reîndrăgostesc încă o dată de ora 9. Nu mă mai trezesc speriată că a început ora și copilul meu sare în pijamale în trambulină în timp ce trebuia să povestească despre verbele cu terminație în ”ing”. Nu mai trebuie să strig ca să mă audă cartierul:…
-
Și când crezi că le-ai văzut pe toate, a început și grădinița on line
Când ne-au anunțat cei de la școală acum 3 săptămâni că unii dintre profesori vor face cursuri on line n-am prevăzut haosul ce urma să fie în viața mea. Credeam că simplul fapt că stăm în casă, fără să mergem la cumpărături, să ne plimbăm în parc sau să ne dăm cu bicicleta era suficient să intru în depresie. M-am înșelat. Depresie e atunci când descoperi la 10 seara că mâine la 9 e prima oră de engleză, iar tu nu ai laptop disponibil. – Ce cauți, mami, un laptop doar al meu? îi strălucesc copilului ochii ca la viezure. – Nu, nu va fi al tău, e doar împrumut…




























