Cuplu & relații
-
Treaba bărbatului este să-și iubească familia, iar treaba femeii s-o țină aproape
M-a întrebat de curând o cititoare la articolul în care povestesc cum m-am trezit de dimineață și m-am apucat să curăț zăpada în loc să-l aștept pe soțul meu s-o facă, cum de nu m-am gândit că e ”treabă de bărbat”, cum de sunt atât de tolerantă, cum de pot? Alteori, mi s-a spus că nici nu par căsătorită făcând atâtea lucruri singură. Iar de cele mai multe ori, oameni apropiați care mă știu bine, mi-au spus că nu înțeleg cum de aleg să fac un milion de lucruri în timp ce soțul meu se duce, doar, la serviciu. Ceea ce se vede din afară e sub 1% din ce…
-
Vine un timp când numai de timp mai ai nevoie
La câțiva ani după ce-l cunoscusem pe soțul meu și locuiam deja în România, într-o discuție de-a noastră despre ce ne dorim de la viață, el mi-a spus că vrea să se pensioneze la 45 de ani. Nu eram încă măritată cu el, deci mai aveam timp să fug de unul care abera într-un mare stil. Dar nu sunt eu omul care să ia decizii pripite, așa că, m-am uitat lung la el, am zâmbit în colțul gurii, ca să nu se simtă omul stânjenit și i-am zis: – De ce? Adică, de ce ai vrea să te pensionezi la 45 de ani, ca să faci, ce? Să stai degeaba?…
-
Degeaba vrem noi să fim și cu drepturi și egale și respectate dacă bărbatul tot din grotă iese
Tot aud în dreapta și în stânga despre emanciparea femeilor. Că vrem drepturi, că vrem să fim egale cu bărbații. Că acum sute de ani voiam să votăm, mai apoi să conducem mașini, să purtăm pantaloni, să fumăm, să divorțăm, să pilotăm avioane ca astăzi să conducem firme, țări și unele dintre noi să fim nu egale, ci cu mult peste unii bărbați. Eu vă zic însă un lucru: Degeaba vrem noi să fim rupte din soare și cu drepturi și egale dacă bărbatul tot din grotă iese. Am citit acum vreo doi ani cartea lui Stephen King, About writing – Despre scris, unde autorul povestește cum scrie el cărțile,…
-
Nu mă mai suna la birou
Cunosc multe persoane care dacă-și sună soții la birou și aceștia nu le răspund la telefon, se supără de nu te mai înțelegi cu ele. Am un prieten care-i răspunde soției de fiecare dată când aceasta-l sună, indiferent că e la birou sau la vreo întâlnire. Nu știu exact ce-l întreabă, ce-și pot spune, cert e că ea îl sună, el răspunde, probabil a fost la vreun curs de ”cum să ai o familie liniștită”, și-a învățat că răspunsul corect este: – Îi răspunzi soției la telefon. Iar al doilea răspuns corect este: – Da, iubirea mea, da, dragostea mea, așa este, viața mea! Și soțul meu răspunde la telefon…
-
Secretul cuplurilor care îmbătrânesc împreună
Tocmai am ieșit din perioada de două zile în care adulții în rang de părinte nu și-au vorbit. Dacă aveți vechime pe acest blog, știți deja că 2 zile de nevorbit la noi e tare mult. Regula: nu te culca supărat pe nici un membru al familiei se aplică în proporție de 99% în familia noastră. Restul de 1% fiind de obicei situațiile în care mie îmi trebuie să procesez întreaga situație, să mă ventilez cu fetele la cafea sau pe principiul: nu mai am cu ce mă îmbraca, îmi împrospătez garderoba. Soțul meu, cum bănuiesc că se întâmplă și pe la voi, nu are de obicei nici o problemă.…
-
Într-o viață sănătoasă de cuplu, vocea-i blândă și gunoiul dus.
Eu nu știu sincer ce-a fost în capul lui Dumnezeu când a creat bărbatul și femeia. Așa combinații de hormoni, celule, nervi și neuroni, calculați perfect încât unul să plece la vânătoare după carne de pui nehormonat și celălalt să stea acasă cu copiii, și totuși atât de imperfecți încât unul să se plângă de epuizare și nesomn, iar celălalt să-i turuie cum ar trebui să-și organizeze mai bine ziua, de mă întreb cum pe unii îi mai ține în viață. Și totuși, dacă ar ști bărbatul că, atunci când femeia e supărată, a avut o zi grea în bucătărie, nu vrea cafea și nici înghețată, nici filmul nu-i mai…
-
Nimic nu-i mai presus într-o relație decât să-i respectăm celuilalt limitele
Prototipul băiatului la care visam când l-am întâlnit pe soțul meu acum mai bine de 15 ani, era brunet, înalt și neapărat trebuia să împărtășească aceleași gusturi muzicale ca și mine. Un fel de Enrique Iglesias combinat cu Guns’n’Roses, dacă mă întrebați pe mine acum. Când l-am văzut prima dată, mi-am zis din start: – Nu e atât de înalt cum vreau eu (şi nici GNR nu asculta), deci pas. Ca atunci când îți cumperi rochia de mireasă și vrei să fie perfectă. Nu îți place prima, nici a doua, te întorci la prima, parcă se așeza mai bine pe corp și tot așa, cauți, încerci până simți că aia…
-
Când împărțim aceeași cameră, fericirea își face culcuș între noi
De câte ori citesc articole prin care mamele numără anii în care dorm împreună cu copiii în același pat și în paralel, articole în care părinții divorțează pentru că s-au răcit relațiile dintre ei, mă tot întreb dacă nu cumva cele două experiențe au o legătură comună. Nu am pretenția să trăiesc într-o lume perfect coerentă, dar recunosc că mi-ar plăcea să întrevăd luminița de la capătul culoarului. Avem așadar pe de o parte mamele care au pierdut șirul anilor în care dorm împreună cu copiii, fapt ce nu le afectează relația pentru că sex poți să faci oriunde în altă zonă din casă, cu puțină atenție, așa cum declară…
-
Obișnuiți-vă să vă fie bine, pentru momentele când vă va fi greu!
Cred că una dintre cele mai mari tentații pe care le avem după ce ne căsătorim și ne întemeiem o familie este aceea de a nu mai ieși din tipar, facem ritmic același lucru, devenim dependenți de omul de lângă noi, mamele uneori de copii și începem să uităm de noi. Cred că de aici provine și temerea celor care nu vor să se căsătorească. – Cum să stau toată viața lângă același om, să mă duc la serviciu și să aduc bani acasă ca să plătesc ratele la bancă și taxele la stat? – Păi, și eu? Când o să mai vizitez lumea, când o să mai am timp…
-
Cum mai salvăm un cuplu
Se spune că mariajul e precum o prăjitură care nu știi ce gust are. Crezi că ar putea fi dulce și bună, cu un gust divin pe care să-l ții minte toată viața, dar e posibil să fie cu roșcove în loc de zahăr și cu fructe acrișoare în loc de ciocolată, preferata ta. Să-ți placă dar să preferi alta din galantar. Când m-am măritat acum 9 ani, am plecat la drum cu ideea că dacă ne iubim, e suficient să ne fie bine împreună. În continuare cred asta. Pe noi, iubirea ne-a salvat de fiecare dată când părea că nu mai există drum de întoarcere. Iar în rest, n-am…























