-
Aici ar fi putut fi….
Aici ar fi putut fi un articol despre școală, că văd că asta se citește în această perioadă. Aș fi vrut să vă povestesc și despre Portugalia, când să vă cumpărați bilete și ce să vizitați la anul, dacă vă hotărâți să mergeți. Mai am ceva despre cum un vis urât al copilului se transformă în altul și mai urât al mamei. Dar și despre modul cum o gândire pozitivă poate transforma comportamentul copilului într-unul de succes. Mai vreau să vă povestesc cum mă dau peste cap în fiecare zi să caut un loc unde să ne mutăm – apartament/ casă și de ce. Și care mi-ar fi dorința dacă…
-
Într-o viață sănătoasă de cuplu, vocea-i blândă și gunoiul dus.
Eu nu știu sincer ce-a fost în capul lui Dumnezeu când a creat bărbatul și femeia. Așa combinații de hormoni, celule, nervi și neuroni, calculați perfect încât unul să plece la vânătoare după carne de pui nehormonat și celălalt să stea acasă cu copiii, și totuși atât de imperfecți încât unul să se plângă de epuizare și nesomn, iar celălalt să-i turuie cum ar trebui să-și organizeze mai bine ziua, de mă întreb cum pe unii îi mai ține în viață. Și totuși, dacă ar ști bărbatul că, atunci când femeia e supărată, a avut o zi grea în bucătărie, nu vrea cafea și nici înghețată, nici filmul nu-i mai…
-
Poate vă întrebați cum e cu un copil versus doi copii în casă
Când devii părinte pentru prima dată nici nu-ți stă capul să te gândești cum e să ai doi. Abia când mai trec anii și nu mai visezi noaptea scutece și biberoane parcă prinzi curaj să te întrebi: – Oare cum o fii cu doi? Asta dacă nu ai gemeni și-ai scăpat de nedumeriri, din start. Eu mi-am dorit mereu doi copii, i-am făcut apropiați de vârstă ca să împărtășească aceeași generație și relația să fie mai strânsă între ei. Însă, pe cât de palpitant a fost să mă joc cu amândoi deodată pe atât de interesant a fost să-mi dau seama că împreună au un anumit comportament, iar când sunt…
-
Poem (Casa mea cu terasă)
Bine ai venit, draga mea! Așază-te, oriunde vrei, și trage-ți sufletul puțin. Te-ai îndreptat către terasă, aceea din visele tale Pe când erai mică, copilă, și noaptea îți spuneai, în șoaptă: – Vreau o căsuță, mică, cu terasă. Și Dumnezeu te-a ajutat, ți-a dat mai mult decât ai vrut, Ai reușit să pleci de-acasă, la facultate cum speram, noi toți cei de seama ta, Departe rău, la București. Te-ai descurcat cum ai putut, te-ai angajat din primul an, Ai învățat că tot ce vrei, se poate, dar cu mult efort. N-ai zis că Nu, aproape niciodată, Mereu ai fost prezentă în tot locul, când la serviciu, când la școală-n bancă…
-
Copilul rău ascultă numai de vorbă bună
Cine-ar fi crezut că o singură lecție de sociologie de acum 7 ani de la facultate o să mă facă să înțeleg astăzi de ce părinții din jurul meu își jignesc copiii și folosesc așa numita ”încurajare negativă” – care este o tâmpenie pentru că ea, în realitate, nu există: – tu n-ai să reușești niciodată – tu nu poți să faci mai mult – ești prea mic, trebuie să mai crești – ești un ratat, îți vei rata viața – nu ești în stare de nimic – mișcă, mă, picioarele alea – ești un gras, te-ai uitat la tine ultima dată cum arăți? etc Nici un copil din lumea…
-
Am un copil rebel, cum îl ponderez?
Mi-a trebuit niște ani să înțeleg că pentru a avea relații fericite sau împlinite, indiferent dacă vorbim despre relația cu noi înșine sau cu soțul, soția, copilul nostru, cu sora sau mama, avem nevoie de a ne da timp pentru a înțelege. Vorbeam zilele trecute cu o adolescentă, acel tip de copil iubit și apreciat, dar rebel și neînțeles. Plângea și-am luat-o în brațe, și-am strâns-o tare și i-am șoptit la ureche: – Vei reuși pentru că ești exact cum ești. Ești bine așa cum ești. Să nu te îndoiești niciodată de tine, niciodată! Din perspectiva copilului rebel, nu e tocmai simplu să supraviețuiești unui conflict interior perpetuu: ceea ce…
S-ar putea să-ți placă și
Frații de vârstă apropiată vin cu-o mamă relaxată la pachet
Dinte pentru dinte….
M-am învățat cu ei în brațe
-
O dimineață ca-n povești, varianta mamei cu doi copii în vacanță
Ceea ce urmează să vă povestesc acum nu e tocmai simplu de auzit. Mai ales de urechile unei mame. Sunteți pregătiți? V-ați băut cafeaua? Copiii sunt liniștiți? Ciripesc păsărelele în jurul vostru? Soțul a dus gunoiul și n-a uitat de ziua voastră de naștere? Perfect. Azi m-am trezit la 10. Și nici mama nu-i la mine și nici soțul nu e liber. Hai că n-a durut așa de tare. Minuni se întâmplă, dar nu la mine. Acuma că v-ați revenit și v-a trecut supărarea și frustrarea: că voi de ce nu și că la alții da, să vă povestesc totuși cum se întâmplă jumătăți de miracole doar cu buletinul și…
-
Care-i prețul unui costum de om?
– Dragul meu, azi aș vrea să mă duc la Bookfest singură. Vreau să mă plimb printre cărți și să mă relaxez. Iar la 12, o prietenă își lansează o carte la care vreau să particip, i-am spus eu duminică dimineață, somnoroasă și relaxată. Pentru prima dată după mult timp stătusem în pat atât cât aveam nevoie. Mă simțeam bine, prea bine! – Îhî, îngână el încă dormind. Mă îndrept spre bucătărie să-mi fac cafea. Zâmbesc, mă simt bine. De fapt, sunt fericită. O duminică după amiază numai pentru mine. Îmi amintesc de zilele când eram elevă și mă duceam la Biblioteca Județeană, îmi umpleam brațul de cărți, apoi mă…
-
Dormi? Te rog să dormi…
Dragi surori de iubire nemărginită, povești de noapte bună și gânduri de relaxare seara după ce adorm copiii, Treaba aia cu: 20 de pipi înainte de somn, încă o povesteeeeeeee, te rooooog apă, încă puțină apă mai stai lângă mine, te rooooog ia-mă în brațe acum, lasă-mă jos mai ia-mă în brațe, un pic și-acum, lasă-mă jos mângâie-mă pe păr hai, dormi aici lângă mine ai plecat? Să nu pleci! Continuă și după 5 ani. Nu știu exact dacă o să țină până pleacă la 18 ani de-acasă cu mașina lui bărbatu-meu din garaj, dar minim 5 ani sunt confirmați de subsemnata. Nu mi-o luați în nume de rău. Știu,…
S-ar putea să-ți placă și
Mama la sala de sport
Dermatita atopică, poveste cu final fericit
Spune, da’ spune, ceva!
-
Tati e în spațiul lui, să nu-l deranjăm!
Ori că m-am născut dimineață, ori de la prea multă cafea sau poate vreo gură de vin scăpată fără să știu în sarcină, ceva sigur s-a produs ca să-mi nu-mi priască zilele de duminică de când mamă m-am făcut. Știți voi, ziua aia de duminică, pe care până și Dumnezeu a petrecut-o plimbându-se pe-un norișor, vizitând câmpurile de meri înfloriți, ar trebui să fie universal relaxantă pentru toată lumea. Copiii să se joace în liniște, soțul să pregătească masa, iar mama să se relaxezi în cadă, cu o carte și-o cafea bună. Nu 5 minute, nici 6 sau 7, ci o zi întreagă de duminică. N-ai să vezi așa ceva!…
S-ar putea să-ți placă și
Dacia 1310, număr par
Eu știu ce mi-ai zis când tocmai ai tăcut
M-am învățat cu ei în brațe
