Stil de viață
-
Jungla EU-rilor: EUL victimă, EUL vulnerabil, EUL grandios. Și EUL echilibrat.
Mi-a trebuit o săptămână jumătate ca să pot să-mi strâng gândurile mănunchi și să pot pune în cuvinte experiențele acumulate în tabăra ”Eu, femeia”, de la Gura Portiței. Dacă ar fi să rezum în câteva cuvinte această săptămână aș spune fără dubiu, atât: de acum înainte, viața mea se împarte în două: înainte de tabără și după tabără. Nimic nu e prea mult pentru fericirea ta! Când am plecat eram un om cu încrederea sub nivelul apei și oricât de mult am lucrat pe acest aspect în ultima perioadă, și am tot lucrat, realitatea e că tot apăreau destul de multe momente când nu reușeam să mă ridic și să…
-
Povestea celor trei cutii (III) – Nimic nu este mai presus decât fericirea ta!
Am comandat de la Gruni 3 cutii. – Pentru cine sunt cadourile astea? m-a întrebat Beti când le-a văzut pe toate aranjate, pe măsuța de la intrare. Una este pentru Vanessa, prietena mea care după 8 ani de România se întoarce la ea acasă, în Portugalia. A doua este pentru mătușica Oana cu a cărei zi de naștere dăm cep la sticlele de prosecco și rose, în timp ce bărbații transpiră lângă grătar și copiii mănâncă înghețată în loc de cină. – Și a treia? – A treia e pentru mine! – Pentru tine? Păi ce, e ziua ta? Nu trebuie să fie ziua noastră ca să ne amintim să…
-
Am spălat în zi de sărbătoare și totuși nu s-a făcut gaură în cer!
Ca niciodată, luni m-am trezit la ora 7 dimineața. Eu, care de când a început școala on line mai devreme de 8 nici nu deschid ochii, iar mai devreme de 9 nici nu mă ridic din pat, de data asta am simțit un impuls în măduva oaselor de nu înțelegea bărbatu de ce se încurcă de mine când își pregătește micul dejun. – Ești bine? De ce te-ai trezit așa devreme? – Am treabă! Iar o listă completă de lucruri ce aveau nevoie urgentă de rezolvare mi-a și apărut în minte. Așa organizare mai rar la mine în creier! Nu știu dacă de la plecarea de joi mi se trage…
-
Povestea celor trei cutii (II) – Așa cum eram împreună, noi două și cu mama!
Am comandat de la Gruni 3 cutii. – Pentru cine sunt cadourile astea? m-a întrebat Beti când le-a văzut pe toate aranjate, pe măsuța de la intrare. Una este pentru Vanessa, prietena mea care după 8 ani de România se întoarce la ea acasă, în Portugalia. A doua este pentru mătușica Oana cu a cărei zi de naștere dăm cep la sticlele de prosecco și rose, în timp ce bărbații transpiră lângă grătar și copiii mănâncă înghețată în loc de cină. Sora mea e născută vara, când se coc cireșele, pepenii pocnesc de dulceață, iar porumbul fierbe în oală. Când îți scoți din dulap cele mai ușoare haine, te parfumezi…
-
Indiferent cu cine ne intersectăm în viață, ține numai de noi să ne alegem lentila potrivită prin care să-i vedem!
Aparent, statul în casă 3 luni nu m-a ajutat doar să recapitulez materia clasei a II-a, anul de grație 1990, să devin expertă la creat fluturași din bobine de hârtie igienică, să fac lansări de carte în baie și să beau vinul de la rețeta de fructe de mare ci m-a ajutat să slăbesc vreo câteva kilograme, atât de fericită și încântată am fost de toată pandemia care a dat cu rutina mea de pereți! Pentru cei care au dat drumurile mai târziu la radio, eu sunt de departe ultima persoană de pe planetă care va face vreodată dietă ca să slăbească sau va ține vreun regim fără carne, ouă,…
-
Povestea celor trei cutii (I) – Căci ce rămâne după noi, vor fi doar amintiri!
Am comandat de la Gruni 3 cutii. – Pentru cine sunt cadourile astea? m-a întrebat Beti când le-a văzut pe toate aranjate, pe măsuța de la intrare. Una este pentru Vanessa, prietena mea care după 8 ani de România se întoarce la ea acasă, în Portugalia. Chiar astăzi. A venit să stea 1 an, maxim 2 pentru că soțul ei fusese transferat cu serviciul, în România. Și cât am clipit din ochi și-am băut câteva cafele bune, s-au făcut 8. Ne știm de când băiatul ei cel mare abia făcuse 3 ani. A făcut grădinița aici, școala, iar apoi, fratele lui i-a pășit pe urme. Ne știm parcă dintotdeauna, soții…
-
Pandemia trece, noi rămânem să plătim
N-o să vă risipesc timpul ținându-vă lecții despre teoria conspirației în ceea ce privește pandemia din care încercăm să ieșim, mai cu neuronii ciufuliți, mai cu buzunarele goale, iar unii dintre noi cu mai puțini la strigarea catalogului. E clar că virusul există și trebuie să ne obișnuim cu existența lui. Am râs noi de Zorro când mergea să bea bere cu masca pe ochi, dar noi l-am depășit cu brio când mergem astăzi mascați să ne cumpărăm castraveți din piață. Mă rog, cei mai responsabili dintre noi. Că eu am fost să-mi cumpăr cireșe săptămâna trecută și nimeni nu purta mască în piață. Mai eram și cu copiii după…
-
Înainte să spui DA, gândește-te dacă un NU, nu v-ar fi la amândoi de mai mare ajutor.
Azi, la 38 de ani îmi este clar ca lumina zilei că m-am născut sub o stea numită ”serviciul ambulatoriu de întrajutorare publică”. Am o nevoie constantă de a sări în ajutor. Aș vrea să mă pot trezi la realitate dar nu pot. Am făcut o facultate, 4 ani din viața mea ca să învăț cum să ajut oamenii, copiii în suferință. Probabil n-a fost o întâmplare sau o scăpare așa cum am crezut mereu. E ceva în mine, acolo, care mă împinge fără voia mea să ajut pe toată lumea. Și nici măcar nu o caut. Ele, situațiile, oamenii din jurul meu, vin spre mine. Parcă mă miros de…
-
În țara în care femeilor le place să fie bătute, bărbații nu merită să fie liberi!
Freamătă țara că s-a introdus educația pentru viață și sănătate în școli, în timp ce un tată care și-a violat fetița de 6 ani este eliberat pe motiv că nu reprezintă un pericol pentru societate iar o fată de 18 ani este ucisă de cel care-o abuzase și căruia îi făcuse plângere la poliție cu câteva zile înainte de crimă. Astea sunt doar 2 exemple din ultima săptămână care mi-au ajuns la urechi fără nici un fel de efort. Statisticile spun că în România, o femeie este abuzată la fiecare 30 de secunde. Marea majoritate stau de frică, cele mai curajoase fug, cele mai puțin norocoase, mor. Iar în ciuda…
-
Mulțumesc mie pentru că am făcut curat în casă! Cu toate că știu că mâine va fi la fel!
Se tot practică de câțiva ani și mă tot întâlnesc în jurul meu cu aceste exerciții de recunoștință. Când ai impresia că totul merge prost, că izolarea nu se mai termină și Therme nu se ma deschide, fă-ți listă cu lucrurile care s-au întâmplat azi și o să descoperi cel puțin unul de care să fii mândră și care să-ți ridice moralul: că ai învățat o rețetă nouă de pâine, că ai găsit drojdie la magazin, că ai terminat de citit un capitol dintr-o carte, că n-a făcut bărbatu infarct când ți-a ajuns a treia comandă on line acasă. E foarte important să ne așezăm seara în pat cu sentimentul…
