Stil de viață
-
Organizarea unui grătar pe WhatsApp (bărbați vs femei)
Dintotdeauna mi s-a părut că cele mai amuzante glume sunt cele legate de cupluri și diferențele dintre sexe. Asta și pentru că mi se pare că cine gustă o glumă bună despre propriile lui minusuri, general vorbind la nivel de categorie, e suficient de deschis la mine să nu o ia personal. În plus, pe testate, marea majoritate a situațiilor încordate dintr-un cuplu se rezolvă cu o partidă bună de sex râs. Restul se rezolvă cu prima variantă. Am primit zilele trecute de la o prietenă o situație super amuzantă pe Whatsapp, iar după ce am râs bine vreo câteva minute, mi-am zis că e de neratat să nu rămână…
-
Momentul tatălui de relaxare
Păi dacă am tot scris despre momentele mamelor de relaxare ba sub duș în cele 3 minute de relaxare supremă cu ușa întredeschisă, ori făcând pipi cu spectatori sau visând la o seară în doi în timp ce ochii i se închid citind povestea de noapte bună, nu aveam cum să-i privez pe tați de aceste clipe rare, dar de neuitat. Oricum, toate mamele știu că bărbații se relaxează mai mult decât femeile Bărbații se relaxează la serviciu, în timp ce mamele stau acasă cu copiii, mai ales în perioada școlii on line. De fapt, cred că în perioada aceea, cei mai relaxați oameni au fost cei care s-au dus la…
-
Șoc și groază: Copilul meu nu citește!
Dacă deții un copil care nici nu vrea să citească, nici pian nu face și nici nu știa să scrie înainte să intre la școală, ai impresia că toți părinții din univers s-au unit pentru a-ți face-n ciudă cu biblioteci întregi și teancuri de zeci de volume citite de copiii lor până la vârsta de 10 ani. Al tău mai are un pic și face 9 și nu te poți lăuda decât cu un teanc de instrucțiuni de Lego și etichete de înghețată. Nu citesc, dar supraviețuiesc! Să nu care cumva să credeți că m-am aliat cu Necuratul și încurajez lumea la necitit. Mai ales pe copii. Nici pomeneală! Lectura…
-
Ne bucurăm la un apus de soare când în jur e numai praf!
M-a sunat tata zilele trecute să-mi spună că a văzut la televizor un reportaj cu niște turiști încântați de Gura Portiței: că e apa curată, că mâncarea este foarte bună și ieftină și-i venea să râdă, amintindu-și de experiența mea cu nădragii în vine și țânțarul cât armăsarul mai ceva ca în poveștile lui Creangă. Eu nu-i contrazic, apa e într-adevăr curată și nisipul fin, dacă pentru asta te duci. În rest, e o chestiune de confort pe care fiecare o percepe în funcție de nevoile lui, așteptări, experiențe și buget planificat. Cu riscul de a generaliza, însă, din păcate, noi suntem mai degrabă mulțumiți cu puțin, pe principiul: să…
-
Când o țară e în moarte clinică, numai cetățenii ei o mai pot salva
N-am crezut vreodată că o să mă mai mire ceva în țărișoara asta a noastră, dar viața e așa plină de surprize că până și coronavirusul cred că a fost luat prin surprindere când a decis să ne pășească teritoriul. Am trecut noi prin foc și pară, prin taxe exorbitante care după plata lor au fost scoase ca neconstituționale, cum a fost cea de salubrizare de la sectorul 4 pe care nici azi n-am mai văzut-o înapoi, am trecut peste șpăgi care omoară zilnic oameni, peste ștampila care nu mai e obligatoriu dar fără ea nu se poate depune dosarul și peste timbrul fiscal care se cumpără numai de la…
-
În spatele unui băiat educat stă o mamă înțeleaptă!
Există un tip de femeie în lumea asta că dacă m-aș fi născut bărbat cu ea sigur m-aș fi însurat: femeia mulatră, cu părul ondulat, pielea perfect bronzată de la natură, întinsă mănușă, cu mușchii fermi și forme frumoase, că de câte ori văd una pe stradă, mi-e greu să nu întorc privirea, să n-o admir. Pe de altă parte, există un tip de bărbat oriunde în lume pe care l-a crescut mămica lui în puf de găină de aur precum prințișorii și care atunci când se preda ora de bune maniere în relație cu genul feminin, mămica l-a scutit de la școală pe motiv că i s-a rupt unghia…
-
Echilibrul interior e atunci când bagi la spălat, bei cafea și fericirea a plecat cu tati în parc
Legenda spune că Osho a plecat în lume să descifreze armonia universală ca să înțeleagă de ce mama lui bea cafea în rochia aia bună, în timp ce băga rufe la spălat. După articolul cu Eul echilibrat m-a întrebat multă lume, probabil că și într-un fel retoric că n-oi fi eu chiar mama echilibraților, cum să facem să devenim unul dintre ei. Dacă ar fi să răspund scurt pe doi aș spune că încă nu s-a născut omul care să fie echilibrat în toată aria lui de viețuire: și acasă și la serviciu, și la bere cu prietenii, și cu mama soacră și cu vecina de la 3 care l-a inundat…
-
Nimic nu e mai presus decât libertatea ta!
Povestea lui Marc de astăzi vine în continuarea Iasminei, femeia puternică și curajoasă care știe că atunci când nu se (mai) simte împlinită e timpul să-și caute fericirea unde vede cu ochii. Povestea lui Jean Baptiste Manitou, omul poveștilor terapeutice pe care o dată ce le asculți îți rămân pentru totdeauna în minte, mă duce cu mintea către toate femeile care prinse într-o relație nesănătoasă și sentimentul de neputință rămân să-și construiască visele în spatele unor gratii imaginare. Pot face orice îmi doresc! Cu acordul lui, astăzi v-o prezint pe Sașa. De aici încolo, Sașa va fi laitmotivul libertății supreme! Vă invit să vă așezați comod pe fotoliu și să citiți, fără…
-
Românul moare pe front! Nu ca prostu că n-a purtat mască!
Când am plecat spre Portugalia, România era pe locul 3 după ea la numărul de infectați pe zi la nivel de UE. N-am fost prea relaxată să știu asta, una e când ești la tine în țară, așa țărișoară cum e România noastră, decât să te îmbolnăvești sau mai rău, să nu le fie copiilor bine prin țări străine. Dar ne-am asumat plecarea, ne-am înarmat cu dezinfectant, mănuși și măști și aplicând principiul: paza bună trece primejdia grea am ajuns teferi și nevătămați la destinația finală. În aeroportul din București toată lumea purta mască. Trierea se face din parcarea exterioară, pe rând, în funcție de ora de plecare a avionului.…
-
Eu sunt Iasmina!
Până la tabăra lui Rozi de la Portița, poveștile terapeutice erau ceva simpatic și drăguț, utile mai ales să-i învețe pe copiii mei să-și înțeleagă emoțiile. Am biblioteca plină de astfel de cărți și jocuri, mi-au fost și îmi sunt în continuare utile, mai ales în momentele de ”povestea de noapte bună”, astfel că le-am asociat mai mereu cu copiii și nicidecum cu adulți. Desigur, nu-l întâlnisem încă pe Jean Baptiste Manitou. Omul cu tobele, i-aș spune eu, cu toate că ceea ce cară după el sunt departe de a fi tobe, pe numele lor real de djembeuri, parte din Metoda Totem sunt instrumente muzicale care prin bătaie cu degetele…



























